miercuri, 16 decembrie 2015

Decembrie 2015

Zadarnic vei vrea să-l înveţi pe cel ce nu e dornic să fie învăţat. (Jan Amos Comenius)

HOUR OF CODE 2015

În cadrul Săptămânii Educației în Tehnologia Computerelor și Programare 7-13 decembrie 2015 s-a desfăşurat şi în acest an, al treilea consecutiv, HOUR OF CODE, cel mai mare eveniment educațional din istorie.
Ce este Hour of Code? Este o activitate de o oră. Elevi de toate vârstele pot alege dintr-o varietate de tutoriale autodidacte, începând de la grădiniță până la liceu. Odată ce elevii văd în față ochilor ceea ce au creat, sunt încurajați să continue.
Toate turorialele Hour of Code necesită pregătire minimă din partea profesorilor. Sunt auto-didacte, permițându-le elevilor să învețe conform propriului nivel de cunoștințe. Tutorialele Code.org prezintă Prințesele Disney din animația Frozen, pe Scrat din Ice Age, Angry Birds și Plants vs. Zombies.
De ce tehnologia computerului și programare? Trăim într-o lume a tehnologiei. Şi noi ştim că oricare ar fi domeniul pe care elevii noştri aleg să continue ca adulţi, capacitatea lor de a reuşi, va depinde tot mai mult de înţelegerea modului în care funcţionează tehnologia. Dar, numai o mică parte dintre noi învăţăm informatică şi puţini elevi o studiază de la vârste fragede. Fiecare elev al secolului 21 trebuie să aibă oportunitatea de a lua parte la crearea tehnologiei ce schimbă lumea în care trăim, totuși mai puține școli predau tehnologia computerului și programarea decât acum 10 ani. Bazele programării ajută la dezvoltarea creativității și abilității de rezolvare a problemelor și pregătește elevii pentru orice viitoare carieră.
Ştiaţi că în economia de astăzi, numărul locurilor de muncă din programare este mai mare de 3-la-1 decât numărul absolvenților în domeniu? Iar informatica este fundamentală pentru fiecare industrie astăzi. Putem să ne implicăm şi noi în rezolvarea problemei diversității în tehnologie și IT. Expunându-le atât pe fete cât și pe băieți la conceptele fundamentale ale tehnologiei computerelor și programării într-un mod ușor și distractiv, începând cu cei mai tineri învățăcei, putem inspira generația elevilor de astăzi să construiască tehnologie.
Peste 100 milioane de elevi din toata lumea au încercat deja o Ora de Programare. Tocmai de aceea evenimentul este apreciat drept cel mai mare eveniment educațional din istorie.
Școala noastră se alătură misiunii globale de a ajuta milioane de elevi să se apropie de tehnologie si programare. Ora noastră de Programare este o declaraţie că Școala Gimnazială „Avram Iancu” din Bistriţa este gata să formeze aceste abilităţi fundamentale ale secolului 21.
Noile tutoriale au reuşit să facă din evenimentul Hour of Code 2015 un real succes! Am fost impresionată să văd atâta pasiune şi entuziasm. Dacă prin implementarea acestui eveniment în şcoală am reuşit să stârnim interesul cel puţin al unui elev talentat dar care ştia că programarea nu este pentru oricine, şi dacă cel puţin un astfel de elev va face carieră în domeniul informaticii, consider că „Ora de Programare” a fost un real câştig.
Toţi cei care au participat şi au reuşit să finalizeze o oră de programare au obţinut un certificat care atestă implicarea în eveniment şi reuşita. La clasa a V-a A din 34 de elevi participanţi, 22 de elevi au finalizat ora cu punctaj maxim.
Iată câteva din opiniile copiilor:
Alexia: „Ora de Programare mi se pare o ora foarte interesantă, deoarece putem învăţa în timp ce ne jucăm.”
Patrick: „Este o activitate atât de frumoasă, încât sper să se repete cât mai des.”
Raluca: „Ora de Programare este cea mai tare! Ne distrăm şi totodată învăţăm!”
Paula: „Ora de Programare mi se pare o activitate distractivă, interesantă şi educativă în acelaşi timp, deoarece învăţăm lucruri noi într-un mod plăcut.”
Încă o dată am ajuns la concluzia că interesul copiilor este direct proporţional cu interesul nostru, al dascălilor, că avem obligaţia de a face orice, de a adapta întreg demersul pedagogic şi didactic în aşa fel încât să nu îndepărtăm nici un copil de disciplina pe care o predăm, dimpotrivă, trebuie să descoperim şi să încurajăm talentele de timpuriu, deoarece suntem direct răspunzători în calitate de cadre didactice şi pentru că numai astfel ne vom bucura împreună, profesori, elevi şi părinţi de reuşită. Schimbarea se află în noi!

Prof. Mirela Venera NELCA
Școala Gimnazială „Avram Iancu” Bistrița

Feedbackul – element fundamental al activităţii de predare-învăţare

Procesul de învăţământ este un act de comunicare didactică iar acest lucru presupune transmiterea unor mesaje prin activităţi de predare, învăţare şi evaluare. Comunicarea este o formă de relaţionare socială obişnuită dar complicată, tocmai pentru că implică întotdeauna cel puţin două persoane, iar pentru a fi eficientă trebuie să se autoregleze prin feedback, asigurându-se astfel interacţiunea şi flexibilitatea rolurilor.
Pornind de la unul din elementele de bază ale comunicării şi implicit ale feedback-ului în învăţământ, vorbim despre pedagog care, înainte de toate, trebuie să ştie să explice, să prezinte clar în faţa elevilor un anumit conţinut, să clarifice şi să rezolve metodic sarcini didactice, educând. Educaţia în sine este o artă care ar trebui să se concentreze în primul rând asupra copiilor şi nevoilor acestora şi apoi asupra materialului de prezentat. Doar aşa putem aştepta un feedback pozitiv care are legătură directă cu ce simte elevul, pentru că stârnind emoţie putem avea o reacţie pozitivă sau negativă, adică feedback.
Puterea feedback-ului vine din faptul că el poate redresa, menţine o stare bună sau schimba un comportament, asigurând un echilibru între ceea ce s-a făcut bine şi ce nu. Feedback-ul îi permite celuilalt să primească un răspuns vizavi de acţiunea lui.
Feedbackul reprezintă unul dintre cei mai importanţi factori motivaţionali ai relaţiei profesor-elev, fiind o componentă esenţială a procesului didactic şi este constructiv când face referire numai la acţiunea în sine şi nimic altceva, fără a folosi lauda, critica sau sfatul.
Consider că feedback-ul este un principiu fundamental al activităţii de predare-învăţare şi nu e greşit să abordăm feedback-ul ca element principal în planificarea activităţii didactice, punându-ne încă de la început întrebarea: Ce aşteptăm de la elevi la finalul unei secvenţe de predare, învăţare, evaluare?
Pornind de la reacţiile pe care dorim să le stârnim în sufletul şi mintea copiilor, putem aborda mai eficient strategiile de lucru la clasă. Deseori întrebăm: „aţi înțeles/ aveţi întrebări?” şi mai puţin „ce părere aveţi/ cum vi s-a părut/ ce aşteptări aveţi pentru următoarea lecţie?”
Din această cauză, răspunsurile elevilor la final de lecţie sunt adesea seci, mecanice, rigide, fără consistenţă emoţională, în timp ce feedback-ul în esenţă este reacţie prin emoţie şi este unealta perfectă pe care profesorul o are la îndemână pentru a-şi forma elevii printr-o continuă abordare, asimilare, acomodare şi transformare a materialului didactic şi uman cu care lucrează. Educaţia corectă şi eficientă duce mai devreme sau mai târziu la obţinerea unui feedback pozitiv, contribuie la evoluţia relaţiei profesor-elev, modelează sufletul, caracterul şi mintea tuturor celor implicaţi.
Toate aceste reacţii verbale sau nonverbale venite ca răspuns la ceea ce comunică altă persoană, oferă date clare despre cât de bine a fost înţeles, crezut şi acceptat mesajul transmis. Acest aspect trebuie văzut şi analizat din ambele direcţii: atât feedbackul pe care elevul îl oferă profesorului, cât şi cel pe care profesorul îl oferă elevului şi este foarte important şi util să observăm că feedbackul pozitiv este singurul care motivează pe termen lung performanţa copilului, feedbackul negativ fiind de natură să îngrădească efortul de îmbunătăţire a randamentului şcolar. Fără îndoială, într-un demers didactic, este absolut necesară oferirea posibilităţii de verificare a înţelegerii mesajului transmis sau recepţionat, cu ajutorul întrebărilor ale căror răspunsuri încheie cu succes un feedback.
Măsura de înţelegere a unui mesaj din partea receptorilor, sau concluziile unui feedback sunt date de răspunsul la întrebări precum:
- Sunt pe drumul cel bun?
- Unde mă situez?
- Ce am de făcut?
- Ce pot îmbunătăţi?
Prin feedback, activitatea profesorului sau elevului este monitorizată cu succes şi contribuie la îmbunătăţirea calităţii procesului didactic, oferind o cale aproape sigură spre performanţă, mulţumire de sine şi având un impact pozitiv asupra actului de învăţare, demonstrând astfel rolul său, văzut ca strategie esenţială în procesul de învăţământ şi în viaţă, în general. Prin folosirea unor întâlniri formale în care sunt dezbătute răspunsurile completate de elevi sau profesori într-un formular de feedback şi prin comentariile sau sugestiile informale imediate şi generate de rezolvarea unei sarcini de lucru, atât elevii cât şi profesorii sunt protejaţi de eşec şi pregătiţi pentru a avea succes.
Explicaţiile profesorului motivează elevii şi îi ajută să înţeleagă ‚dacă' şi ‚de ce' munca lor este corectă sau greşită iar acest lucru se poate face eficient doar având stabilite dinainte nişte criterii, referinţe, în acord cu competentele sau cunoştinţele pe care elevii respectivi trebuie să le aibă. Elevii trebuie să fie învăţaţi cum să-şi monitorizeze propriul progres prin autoevaluare pe baza feedback-ului primit de la profesor şi pot face acest lucru individual, prin discuţii pe grupe sau la nivelul întregii clase apreciindu-şi unii altora opiniile şi ideile, ceea ce în cele mai multe cazuri, le face plăcere.
Complimentele, aprecierile sunt valoroase atât pentru elevi cât şi pentru profesori şi cred că nimic nu este mai recompensator decât satisfacţia că ai reuşit să faci ceva bine prin implicare, dăruire, consecvenţă, perfecţionare şi o atitudine pozitivă.

Prof. Corina Lavinia DRUGAŞ
Colegiul Tehnic „Traian Vuia” Oradea

Istoria recentă – istorie memorabilă

În perioada septembrie-octombrie 2015, un grup de 22 de cadre didactice din judeţul nostru, cu specialitatea Istorie şi având minim gradul didactic II, au participat la un program de formare continuă intitulat „Istoria recentă a României. Pachet educaţional pentru cursul opţional de Istorie recentă a României”, în cadrul proiectului POSDRU/153/1.1/S/142342. Programul de formare a fost acreditat de către Casa Corpului Didactic Bacău pentru un număr de 90 de ore şi 25 de credite profesionale transferabile şi promovat, prin casele corpului didactic, în toate judeţele ţării şi în sectoarele municipiului Bucureşti. Unul dintre obiectivele proiectului l-a reprezentat participarea unor cadre didactice absolvente a programului de formare în vizite de studiu în ţări precum Franţa, Germania, Polonia.
Proiectul este finanțat din fonduri europene, prin Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice și a pornit de la constatarea că istoria recentă sau istoria prezentului este, în fostele țări comuniste din Europa, un domeniu relativ nou de cercetare, formarea inițială a cadrelor didactice fiind insuficientă pentru abordarea acestei perioade istorice în activitatea curriculară. Lumea românească se prezintă astăzi ca un amestec de capitalism, societate patriarhală țărănească, comunism, democrație liberală, economie de piață, autohtonism și globalizare. Studiul celor peste 50 de ani de istorie recentă poate explica multe dintre elementele ce caracterizează aceste microsocietăți. De aceea, programul de formare a fost și este o bună ocazie de a promova un exercițiu intelectual de educare a elevilor, pentru însușirea de valori, pentru exprimarea unor atitudini și comportamente democratice și pentru formarea unor repere de etică profesională.
Totodată, au fost elaborate: o programă, un suport de curs pentru elevi și un ghid metodologic pentru profesori, care vor constitui bine-venite suporturi educaționale pentru dascăli în acțiunea lor de proiectare didactică și de evaluare. Echipa managerială a proiectului este formată din: prof. dr. Gabriel Leahu, manager de proiect și prof. dr. Doru Dumitrescu, coordonator de program, iar la nivelul județului nostru echipa din: formator prof. Angelo-Aurelian Manea, inspector școlar, respectiv prof. Angela Livia Şteopan, în calitate de monitor al programului de formare.
În perioada 12 -16 octombrie 2015, am avut bucuria să particip la o vizită de studiu în Germania, alături de alți colegi profesori de Istorie din țară și reprezentanți ai echipei de management a proiectului, vizitând instituții reprezentative și participând la mai multe activități de schimburi de experiență în domeniul studierii și predării istoriei recente, pentru crearea unei comunități de bune practici la nivel european.
Fundația Berliner Mauer/Zidul Berlinului, inaugurat în anul 2001. Fundația oferă o dublă perspectivă germani vestici-germani estici și cei care au fugit - cei care au rămas.
Memorialul prezintă mai multe puncte de comemorare, 25 de locații pe toată lungimea zidului. Finanțarea fundație este de la guvernul central dar și de la Parlamentul landului Berlin. În fiecare an sunt aproximativ 1 milion de vizitatori (2800 ghidaje și peste 300 de seminarii).
Muzeul RDG este o imagine a modului cum se trăia în regimul comunist. În acest loc nostalgicii (persoane de peste 50 de ani) se întâlnesc cu trecutul lor când erau tineri și totul era mai simplu, iar tinerii descoperă o istorie recentă a unei părți din Berlin. Exponatele sunt donații din partea oamenilor și există încă mult material de expus. Am observat mulți tineri curioși să descopere o lume total diferită de a lor și care nu vine dintr-un trecut foarte îndepărtat.
„Topografia terorii”, Niederkirchnerstr 8, Kreuzberg, Berlin, se referă la instituțiile terorii naziste (GESTAPO, SS, SD), elemente represive ale statului și ale partidului nazist. Topografia terorii este locul acestui aparat represiv. Noul muzeu se întinde pe o suprafaţă de 800 de metri pătraţi care arată ce s-a petrecut în acest loc şi cum s-a extins teroarea nazistă, de aici în întreaga Europă. Mai multe panouri (texte şi fotografii) relatează în 5 capitole cum au pus naziştii capăt democraţiei, în 120 de zile, şi au instaurat un regim dictatorial, ofiţerii SS şi membrii Gestapoului (avocaţi, medici, persoane cultivate şi nu nişte brute gata să sară la bătaie, aşa cum se crede adesea), şi cum s-a răspândit teroarea în Europa în ritmul anexărilor.
Clădirea adăposteşte, de asemenea, o bibliotecă de 20.000 de volume despre nazism şi un centru de conferinţe. Particularitatea acestui loc constă în faptul că este singurul care se află pe un loc istori. În Berlin, mai există un Memorial al Holocaustului, realizat acum cinci ani dintr-o iniţiativă privată, şi un Muzeu evreiesc, consacrat victimelor nazismului. În aprilie, un muzeu a fost deschis în castelul fostului lider al SS Heinrich Himmler, la Wewelsburg, care prezintă istoria gărzii de elită a lui Hitler.
Expoziția oferă vizite ghidate, seminarii pentru elevi, pentru reprezentanţi ai Poliției, autoritățile administrativ financiare, asistente medicale.
Muzeul „Haus am Checkpoint Charlie” Friedrichstrass 43-45, Berlin. Checkpoint Charlie era un punct de trecere pentru militarii forțelor aliate, acolo a avut loc confruntarea dintre tancurile americane și sovietice, o expresie a războiului rece și a încercărilor est germanilor de a se refugia în RFG.
Soțul doamnei Hildebrandt (directorul general al muzeului), susţinător al luptei fără violență, membru în mişcarea germană de rezistenţă antinazistă, a înființat un serviciu care să caute deținuții politici dispăruți. Cu imaginile de la zidul Berlinului a deschis o expoziție în două camere și jumătate.
După 53 de ani este un muzeu adevărat cu o suprafață de 2700 mp. Deși muzeul nu este finanțat de stat, este apreciat de guvernul local dar și de guvernul federal, datorită expozițiilor și demersurilor sale ancorate în realitate. Este vizitat anual de sute de mii de elevi, oameni obișnuiți, soldați, germani și străini.
Ambasada României, de la Berlin. Am asistat la o prezentare a colaborării româno-germană în domeniile economic, politic și cultural. Prezentarea a fost susținută de domnul ambasador al României la Berlin E.S. Emil Hurezeanu.
În cadrul dineului am întâlnit un grup de parlamentari români, membri ai grupului de prietenie româno-german. Această activitate a urmat unei întâlniri cu reprezentanți ai Comisie pentru educație din Bundestagul german.
Vizitarea orașului Dresda, capitala landului federal Saxonia cu o populație de circa 500.000 de locuitori, la 205 km. de Berlin pe malurile fluviului Elba. Orașul a fost supus la bombardamente de aviație extreme în 1945 când o mare parte a civililor a fost ucisă de către aviația anglo-americană, RAF și USAF. Se apreciază că au murit de 3 ori mai mulți civili decât la Hiroshima. Acum 67 de ani, între 13 şi 15 februarie 1945, asupra Dresdei, a fost efectuat probabil cel mai devastator bombardament aerian din istorie. Zeci de mii de oameni au murit, 90% din centrul istoric a fost distrus, un patrimoniu arhitectural şi cultural inestimabil fiind pierdut. Este una dintre cele mai adânci traume ale celui de-al doilea război mondial în Europa. Prin felul în care a fost executat atacul a fost produsă aşa numita „furtună de foc” care a transformat oraşul într-o imensă torţă.
Încăperile Palatului Regal, a cărui restaurare după bombardamentele războiului, s-a terminat în anul 2006, găzduiesc expoziții din care una chiar despre reconstrucția palatului. Atracția principală este faimoasa Boltă verde. Denumirea vine de la o sală verde din palatul lui August cel Puternic. Noua Boltă verde conține o colecție superbă de obiescte de artă din aur, argint, fildeș, ambră și alte materiale prețioase și semiprețioase. Printre bijuteriile coroanei se află și cel mai mare diamant verde din lume, de 41 de carate și un grup de statuiete bătute cu nestemate de la Curtea din Delhi – este o lucrare din 1708, unele părți din scenă sunt foarte mici și se văd numai cu lupa. Informațiile sunt oferite pe suport audio. Mai există Muzeul monedelor, Muzeul litografiilor și desenelor cu peste 500.000 de piese. Colecția de porțelanuri (japoneze, chineze, coreene) este una din cele mai bun din lume. Armurăria conține armuri medievale și renascentiste.
Un moment important al vizitei de studiu a fost HUMBOLDT GYMNASIUM, o școală foarte bună, elita învăţământului teoretic berlinez, conform aprecierilor domnului director al școlii. Domnul prof. dr. Jork Kayser, a oferit informații despre organizarea școlii pe care o conduce: 1200 de elevi dintre care două clase cu elevi supradotați. Corpul profesoral este format din 110 profesori, directoratul şi aparatul administrativ are 6 membri, 15 șefi de catedre, 8 persoane se ocupă de asistența socială și 3 persoane de administrație. Această școală, este printre puținele școli unde se studiază limba chineză. Se studiază obligatoriu limba engleză și educație lingvistică. Conducerea școlii este asigurată de Conferința școlii formată din 14 persoane (4 cadre didactice, 4 părinți, 4 elevi, directorul și un reprezentant al comunităţii), iar deciziile se iau cu majoritate de 2/3. Istoria se studiază cronologic dar și pe secțiuni istorice.
MUZEUL STASI din Berlin. Această închisoare a fost una de tranzit, scopul era obținerea de cât mai multe informații de la cei care doreau să părăsească RDG sau care nu erau pe placul regimului. Pe timpul regimului nazist a fost cantină socială, după 1949 devine închisoare NKVD și apoi închisoare a RDG. Instituția a beneficiat de o clădire nouă în 1964, aici ajungeau toate persoanele ce trebuiau vândute vestului, pentru 60000-90000 de mărci/deținut. Existau 101 de celule pentru deținuți și 101 de celule de interogare, se lucra ca pe bandă rulantă. Înainte de reunificarea Germaniei din 1990 o bună parte din arhive a fost distrusă în ultima clipă de către angajații RDG, cu intenția ștergerii urmelor. Cu toate acestea partea salvată este încă foarte voluminoasă.
Toţi ghizii muzeului fac parte dintr-o asociaţie a foştilor deţinuţi politici. La STASI vin în vizită și cei din RDG însă destul de puțini pentru că există sensibilități. În unele landuri se pune accent mai mare sau mai mic pe istoria comunistă. Se organizează seminarii pentru elevi cu teme cum ar fi: Ce a fost un colaborator STASI? Viața cotidiană în regimul comunist; Stat și societate în RDG; Ascultarea unui cântec din RDG și unul din RFG;
Un proiect nou făcut în școli este „Prevenție față de extremismul de stânga”. Dacă este destul de greoaie aducerea tinerilor spre activitățile organizate de muzeul STASI, poate pentru că nu au legătură cu perioada comunistă, ei născându-se într-o lume liberă, există numeroase modalităţi de a merge cu expoziţiile şi temele direct la public, din cele arătate de către directorul adjunct al muzeului, dl Helmuth Frauendorfer, sas originar din România. Aceste modalităţi neconvenţionale sunt seminarii organizate în şcoli, sau chiar în curtea şcolilor prin deplasarea maşinii cu care erau transportaţi deţinuţii, sau diferite acţiuni în spaţii publice, cu diferite prilejuri, precum Ziua Naţională a Germaniei, 3 octombrie, distribuirea de flayere, broşuri informative, sau colaborări cu diferite centre cinematografice. Este foarte importantă prezentarea istoriei în modul cel mai accesibil şi la îndemâna publicului.
Studierea Istoriei recente este așadar un bun prilej de a realiza și proiecte intergeneraționale, demersul proiectului „Istoria recentă a României. Pachet educațional pentru cursul opțional de Istoria recentă a României” propunându-și să susțină egalitatea de șanse, apropierea între generații, atât pentru membrii grupurilor-țintă, cadre didactice și elevi, cât și între elevi, părinții și bunicii lor deopotrivă. O Istorie memorabilă este istoria pe care am trăit-o fiecare și am participat la ea ca actori direcți, pe care ne-o amintim și ne place să o împărtășim cu contemporanii noștri, iar implicarea comunității în această reconstrucție a unui puzzle personalizat al istorie, face parte atât dintr-o abordare realistă a trecutului imediat, cât și dintr-un act de normalitate a societății în care trăim.

Prof. Igna-Claudiu ŞULAR,
Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistriţa

Confesiuni despre „Mitul lui Sisif” – interviu cu o tânără artistă

În această toamnă, la galeria „Casa cu lei”, a avut loc prima expoziţie personală a unei tinere eleve bistriţene, Ioana Moronka. Ioana este elevă la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” în al 12-lea an şi membră a Palatului Copiilor, la cercul de pictură, de când era la grădiniţă. Coordonată în aceşti ani de doamnele profesoare Elena Nacu şi Diana Morar, ea a deprins dragostea pentru artă şi a învăţat meşteşugul pictării icoanelor pe sticlă şi lemn. Cu această îndeletnicire a participat în repetate rânduri la Olimpiada Meşteşugurilor Artistice Tradiţionale, organizată la Sibiu, clasându-se pe locurile întâi, doi şi trei.
Ioana Moronka și Ștefania Bodescu
Expoziţia ei actuală a fost împărţită pe două secţiuni: una cu icoanele realizate de Ioana pe sticlă şi lemn iar cealaltă cu lucrările ei recente, picturi abstracte pe pânză şi plăci de lemn. Fără alte introduceri, să vedem ce are de spus artista privind evoluţia, lucrările şi expoziţia sa:
„Ioana Moronka, te felicităm pentru această fascinantă expoziţie. De când urmezi cursuri de pictură? De când eşti pasionată de aceasta?”
„De la cinci ani. De atunci vin la Palat.”
„Ce te-a influenţat cel mai mult când ai realizat lucrările actuale?”
„Nu cred că a existat ceva neapărat care să mă influenţeze; pur şi simplu am simţit nevoia să trec de la o etapă la alta, să evoluez. Înţelegeam că sunt într-un punct în care m-am oprit, într-o stare latentă şi am vrut să fac mai mult, să doresc să fac mai mult, să visez la mai mult.”
Ioana și bunicii - Ioan și Rodica
„Ce te-a făcut să alegi pictura abstractă?”
„Intuiam că printr-o esenţializare a formelor, a culorii, pot să îmi exprim mai bine ideile şi conceptele şi ceea ce simt.”
„Ştiu că tu admiri foarte mult anumiţi pictori. Dacă ar trebui să alegi pe cineva a cărui muncă te-a influenţat cel mai mult, cine ar fi?”
„Nu cred că munca lui m-a marcat atât de mult cât ideile lui, iar acest pictor care şi-a pus amprenta asupra mea e Kandinski.”
Prietenie literar-artistică
„Prima oară când ai intrat la liceu ai vrut să urmezi o carieră de medic. De ce te-ai răzgândit şi ai ales să te pregăteşti pentru facultatea de arte?”
„În toamna trecută, în momentul în care am fost la expoziţia de doctorat a doamnei profesoare Diana Morar şi i-am văzut lucrările, am simţit că pot şi eu să mă exprim astfel şi mi-am dat seama că asta îmi doresc. Ştiam, de fapt, dinainte, de mult, că asta vreau, dar pur şi simplu nu aveam curajul să o zic cu voce tare sau să fac pasul în acest sens. Nu am avut curajul. Atunci când am văzut lucrările doamnei profesoare, am avut o revelaţie şi, pur şi simplu, am simţit nevoia ca măcar să încerc, chiar dacă nu reuşesc.
„Vrei să spui că dintotdeauna ai vrut cu adevărat să alegi desenul?”
„Da, dar nu am fost suficient de încrezătoare că puteam să o fac.”
„Ce tehnică ai folosit şi de ce ai ales-o?”
„Pur şi simplu am folosit mai multe straturi de culoare, am experimentat anumite texturi, anumite tipuri de materiale şi, punând din ce în ce mai multe straturi, ulterior, prin zgâriere şi prin alte procedee, am scos culorile de dedesubt la iveală, exact ca într-o căutare a sinelui.
„Crezi că această căutare şi această tehnică pe care ai folosit-o te reprezintă într-un fel?”
„Mă reprezintă în momentul de faţă, nu ştiu mai încolo, dar, în acest stadiu, mai ales prin dorinţa mea de a face pictură, m-a influenţat şi m-a ajutat foarte mult să-mi fortific un anumit curaj, să încerc să fiu deschisă la idei noi şi să explorez mai multe arii de expresie, să nu mă limitez. Acesta e principalul motiv pentru care am lucrat în acest fel.”
„Expoziţia ta a avut şi o secţiune dedicată icoanelor pe sticlă şi pe lemn. E o schimbare bruscă de peisaj între cele două. Poţi găsi ceva care să le lege?”
„Nu cred. Sunt două perioade diferite a vieţii mele: una, în care pictam ca o metodă de exersare a unor tehnici artistice şi una de pură inspiraţie şi creaţie.”
„De când ai început să pictezi icoane?”
„De mult! Sincer, nu mai ţin minte de când am început să le fac. Puţin după ce am intrat la Palat.”
„Aceasta a fost prima ta expoziţie personală. Ce efort ai depus pentru a o realiza? A fost greu pentru tine ca şi elevă, ca şi tânără, să ai o expoziţie?”
„Nu a fost greu, mai ales pentru că o lungă perioadă nu am experimentat şi nu mi-am putut impune ideile. Lucrările au fost concepute într-o perioadă extrem de scurtă, în două luni, în care am reuşit să îmi dau drumul. Totul venea de la sine; nu a fost nevoie de anumite teme sau de un anumit concept. Pur şi simplu toate curgeau şi a fost, de fapt, ca şi o explozie a mea, a ceea ce a fost închis cumva într-o cutie nedescoperită.”
„Expoziţia propriu-zisă ai plănuit-o de mai mult timp?”
„Nu eu, ci alte persoane au plănuit-o în locul meu pentru mine.”
„Şi când ai auzit că vei avea o expoziţie, în loc să fie numai cu icoane pe sticlă şi lemn, te-ai hotărât să aibă şi ceva din această explozie?”
„Da, exact. Simţeam că oamenii care vor veni la acea expoziţie vor vedea doar o latură care nu mă mai reprezintă.”
„Ce este Mitul lui Sisif pentru tine? De ce ai ales Derivări de la Sisif ca titlu?”
„Am ales această formulă pentru simplul fapt că în urma creări lucrărilor, punându-le una lângă alta, cumva redescopeream în ele acest mit şi, în special, pe Sisif, regăsindu-mă în personajul lui şi în munca lui care era în zadar şi care era ca o pedeapsă a existenţei, el fiind un personaj tragic şi un personaj absurd. A fost un punct din viaţa mea când şi eu mă simţeam la fel ca el, absurdă, dar mereu m-am împăcat cu soarta mea şi niciodată n-am avut curaj să fac mai mult şi atunci mă bucur că a venit o clipă când cineva, în sfârşit, a fost în vârful acelei stânci şi a reuşit să ţină acel bolovan pentru mine. A existat încă speranţa că voi putea schimba ceva. Sisif, urcând pe acea stâncă, încă avea speranţa că se va schimba ceva; şi, până la urmă, s-a schimbat.”
„Când ne vom putea bucura de o nouă expoziţie?”
„Să sperăm că vor mai fi câteva până la expoziţia de licenţă. Să sperăm că voi intra la facultatea de arte şi voi putea continua cu ceea ce îmi doresc. Să fie cât de multe expoziţii în viitorul cât mai apropiat!”
„Va semăna expoziţia viitoare cu cea de acum? Crezi că vei evolua într-un fel în acest timp?”
„Sper să evoluez de la ceea ce sunt acum. În viitor, să mă uit la ce am făcut cândva, să îmi dau seama cât de mult am progresat şi să înţeleg că nimic nu a fost în zadar, nici măcar această expoziţie, care m-a făcut să mă tem de reacţiile oamenilor cu prejudecăţi. Vreau să îmi văd evoluţia şi îmi doresc mai ales să văd cum ridic din nou piatra lui Sisif.

Interviu realizat de Ştefania Bodescu, clasa a X-a,
Pictură/ Creaţie literară, Palatul Copiilor Bistriţa

Adaptarea copilului la regimul şcolar

În cadrul parteneriatului dintre Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița și Grădinița Socială Benita, preşcolarii au primit vizita elevilor din clasa pregătitoare B. În săptămâna educației globale, sub tema Egalitatea trebuie să fie reală, boboceii școlii au realizat desene în care mânuțele lor caută parteneri prieteni, simbolizând dorința egalității de șanse și susținerea drepturilor omului în apropierea imediată și la nivel global. Desenele au fost dăruite celor mai mici într-o ambianță de prietenie, voluntariatul fiind încheiat cu succes prin excursia tematică în localitatea natală, unde există atâtea posibilități de conștientizare a elevilor și părinților cu privire la principiul egalității și echității sociale.
Proiectul și-a propus un obiectiv realizat cu succes – îmbunătățirea colaborării instituționale cu Asociația Moralia Bistrița, care desfășoară activități specifice în domeniul egalității de șanse. Doamna Mirela Știr, reprezentant al asociației, a prezentat un slide deosebit de interesant pentru elevi. Ideea de a avea grijă de sănătatea noastră a fost frumos încadrată în contextul alimentației la nivel global și apoi la situația copiilor „de ciocolată”, copiii africani, care pot beneficia prin grija cadrelor competente de atenția noastră, atenție materializată în pachete cu medicamente, alimente, haine, rechizite.
Cei mici au fost antrenați și au participat cu plăcere la activitatea propusă. Povestea expusă în termini familiari și imaginile specifice vârstei au primit un feedback pozitiv.
Elevii clasei pregătitoare B s-au implicat cu plăcere în activităţile de voluntariat şi şi-au exprimat dorinţa de a mai realiza astfel de proiecte în viitor.

Profesor înv. primar Daniela SALANȚĂ
Școala Gimnazială Nr. 1 Bistrița

miercuri, 18 noiembrie 2015

Noiembrie 2015

Tot ceea ce ne-am dat silinţa să învăţăm în tinereţe, chiar şi bagatelele, ne sunt de folos. (Honoré de Balzac)

Un necesar şi util compendiu de logică, argumentare şi comunicare

Lewis Carroll (pseudonimul lui C. L. Dodgson, logician recunoscut şi autorul şi mai cunoscut al povestirii pentru toate vârstele Alice în ţara minunilor) sfătuia pe începătorii într-ale lecturii: „dacă ajungi la un pasaj pe care nu-l poţi înţelege, citeşte-l din nou; dacă încă nu-l înţelegi, citeşte-l din nou; dacă dai greş după trei lecturi, probabil mintea îţi este prea obosită. În acest caz, pune cartea deoparte, treci la alte ocupaţii şi, a doua zi, când te întorci odihnit, vei descoperi probabil că este foarte uşoară.” (1)
Dar, adăugăm noi, important este, mai înainte de toate,... să deschizi cartea.
Am revăzut aceste gânduri atunci când, cu încredere şi prietenie, mi-a fost oferită, spre lectură şi utilă folosinţă, cartea colegilor noştri Brumărel Ciutan şi Adrian Balaş Logică. Compendiu, exerciţii şi teste pentru clasa a IX-a şi bacalaureat (2). Interesul profesional, curiozitatea intelectuală, nevoia resimţită faţă de instrumente didactice în domeniul disciplinelor socio-umane, m-au determinat să deschid şi să parcurg, cu determinarea practicianului, cele peste 200 de pagini ale lucrării amintite. Recunosc, nu am avut nevoie de lecturi succesive, de felul celor recomandate de Lewis Carroll, deoarece lucrarea este scrisă, cu acurateţea şi meticulozitatea didacticianului, într-un limbaj clar, unitar şi coerent, valid sub aspect ştiinţific, accesibil utilizatorilor cărora se adresează, sistematic şi pragmatic din punctul de vedere al metodologiei didactice. Dar, personal, am recurs la ceea ce sublinia logicianul român Petre Botezatu „decisivă nu este mulţimea lecturilor, ci procesul de interiorizare a înţelesurilor”. Şi atunci i-am dat dreptate lui Aristotel: „Cei care ştiu fac. Cei care înţeleg, îi învaţă pe alţii”.
La interval de câţiva ani (3), într-un demers asumat cu repetiţie, a fost dat celor doi colegi să recidiveze pe tărâmul scrisului cu o nouă lucrare despre şi în favoarea studierii disciplinei de învăţământ denumită, de o bună bucată de timp, Logică, argumentare şi comunicare.
Gândită şi realizată, prin structură, conţinut teoretic şi aplicaţii practice, în deplin acord cu programa şcolară în vigoare (aprobată prin ordinul ministrului educaţiei, cercetării şi inovării nr. 5099/2009), având ca demers teleologic facilitarea cunoaşterii şi înţelegerii principalelor categorii, legi şi reguli logice; însuşirea deprinderii de a formula idei clare şi consistente; dobândirea priceperii de a folosi în contexte diferite scheme valide de argumentare; identificarea şi evitarea principalelor erori de ordin logic, lucrarea asigură utilizatorilor construirea unor competenţe specifice variate: dezvoltarea disponibilităţii şi a abilităţii de a comunica; dezvoltarea unor tehnici de argumentare şi de comunicare în vederea învăţării pe parcursul întregii vieţi; folosirea corectă a unor forme şi operaţii logice; formarea unor deprinderi de dialog raţional, dezvoltarea gândirii critice, reflexive şi argumentative şi, ceea ce este esenţial, comprehensiunea unei problematici de specialitate, cu multiple valori, valenţe şi implicaţii în viaţa cotidiană a fiecăruia. Sau, spunem noi parafrazând una din competenţele cheie recunoscute la nivel european, lucrarea facilitează „a învăţa să înveţi... gândirea”.
Prezentarea conţinuturilor de o manieră structurată, ordonată, clară şi esenţializată, într-o succesiune logică graduală, asigură lucrării calitatea unui veritabil manual şcolar ce poate fi utilizat cu succes în actul de instruire, în pregătirea curentă dar şi pentru performanţă. Contribuie la aceasta, deopotrivă, analizele şi sintezele teoretice ale subiectelor abordate şi, mai ales, multitudinea de exerciţii, aplicaţii practice şi probe de evaluare utile pregătirii, exersării, aplicării, verificării şi consolidării cunoştinţelor necesare susţinerii extemporalelor, a lucrărilor de control, a tezelor, a olimpiadelor şcolare, a examenului de bacalaureat şi chiar... a examenelor de titularizare şi de grad didactic. Autorii, ei înşişi pasionaţi de studiul acestei discipline, sunt (re)cunoscuţi prin performanţele obţinute de-a lungul timpului la examenele, concursurile şi olimpiadele şcolare de profil prin elevii pe care i-au îndrumat şi orientat către studiul acestei discipline, dar şi prin emulaţia pe care au reuşit să o creeze în rândul elevilor în favoarea studierii acesteia. Valorificarea acestui instrument didactic în scopul pregătirii individuale corespunde cu ceea ce autorul anonim sublinia: „omul trebuie să înveţe logica nu pentru a învăţa să judece corect, ci pentru a învăţa mai repede să judece corect”.
Făcând trecerea spre ceea ce Constantin Noica numea „logica lui Hermes, zeul comunicării şi interpretării”, lucrarea autorilor citaţi suplineşte şi ceea ce este cuprins în programa şcolară dar nu se regăseşte în manualele de profil utilizate la clasă şi anume capitolul Societate şi comunicare dar şi Argumente şi contraargumente în negociere şi în rezolvarea de conflicte, cu conţinuturi teoretice şi aplicative extrem de utile tuturor celor care predau această disciplină sau pregătesc examene în acest domeniu.
Apreciem că lucrarea Logică. Compendiu, exerciţii şi teste pentru clasa a IX-a şi bacalaureat aspiră să ofere beneficii intelectuale şi valoare didactică nu doar celor convinşi de utilitatea şi necesitatea studiului aprofundat al logicii. Prin parcurgerea, dar mai ales prin însuşirea conţinuturilor prezentate, logica devine „educatoare”, „formativă şi formatoare”, ajutându-ne să câştigăm claritate, consecvenţă, întemeiere, să dobândim arta gândirii corecte, a dialogului constructiv şi argumentat.
Recomandăm această lucrare – realizată cu multă acribie, pasiune şi profesionalism – ca pe una dintre puţinele apariţii editoriale în acest domeniu (ceea ce este cu atât mai salutar), folosirea sa ca instrument didactic dovedind pe deplin şi integral utilitatea prin câştigul în calitatea şi reuşita pregătirii de specialitate.

Note:
1. După Teodor Dima, prefaţă la lucrarea lui Petre Botezatu, Introducere în logică, ediţia a II-a, Editura Polirom, Iaşi, 1997, p. 11
2. Ciutan, B., Balaş, A., Logică. Compendiu, exerciţii şi teste pentru clasa a IX-a şi bacalaureat, Editura Nominatrix, Piteşti, 2015
3. Ciutan, B., Balaş, A., Spineanu-Dobrotă, S., Teste de logică şi argumentare pentru clasa a IX-a şi bacalaureat, Editura Ioan Cutova, Bistriţa, 2006

prof. Angela Livia ŞTEOPAN

O prietenie academică – Ovidiu Bojor – Sever Şuteu

Proiecte competitive
Când am venit la Palatul Copiilor Bistriţa, l-am cunoscut pe domnul director, profesor Sever Şuteu – implicat, cu proiecte ecologiste surprinzătoare. Ne-a implicat în competiţia „Fabuloasa lume a banilor”, a dezvoltat proiectul Paulownia şi stevia rebaudiană, a înlesnit/ coordonat schimburi internaţionale, în Germania, realizând o perdea de protecţie în zona Allmenhausen, prin plantarea unor puieţi de paulownia şi evodia, produşi la Palat, în pepiniera cercului de agrobiologie, a adus TVR 1 la Palat, ne-a demonstrat că, prin determinare, inspiraţie, efort, ideile prind contur şi viaţă. În această vară, trei ucenici ai săi, Andrei Angyalosi, Alexandra Turdean şi Vlad Tomoroga, au fost câştigători ai locului I la Concursul Naţional de „Proiecte de Mediu” (ediţia a XVII-a), cu un proiect revoluţionar „Stevia rebaudiana – îndulcitorul viitorului”, şi vor reprezenta România la etapa internaţională, Turcia, mai 2016. Este iniţiatorul şi coordonatorul Proiectului Naţional de Ecologie Ovidiu Bojor, ajuns la a XIV-a ediţie, bucurându-se de o prietenie minunată cu domnul academician.

Concursul Naţional de Ecologie Ovidiu Bojor
Ce ne-am face fără Ovidiu Bojor? Fără Ghidurile plantelor medicinale de la A la Z? Fără Compendiu de terapie naturală: nutriţie, fitoterapie, cosmetică? Fără Fitoterapie tradiţională şi modernă etc.? Cred că am fi cu multe speranţe în minus. Părintele fitoterapiei româneşti, academicianul Ovidiu Bojor este militant pentru o viaţă în armonie cu natura, cu sinele. O voie bună molipsitoare stăpâneşte în jurul Domniei Sale. L-am întâlnit acum câţiva ani, într-un moment fast, împreună cu echipa Palatului, câştigătoare în cadrul Concursului BCR, „Puşculiţa cu idei”, prin proiectul Paulownia, chiar acasă, în capitală, lângă arborele minune. Conversaţii întremătoare... Ne-a pus pentru drum prăjituri delicioase, gătite de soţia dânsului, şi multă încredere. L-am regăsit la Bistriţa, în diverse ediţii ale competiţiei care-i poartă numele. Acelaşi! Neschimbat! Profesionist, surâzător şi plin de nădejde.

Cercetări eco
Derulat la Bistriţa, sub coordonarea domnului profesor Sever Şuteu, între 29 octombrie şi 1 noiembrie a.c., pe mai multe secvenţe, proiectul a reunit echipaje, de la Palatele Copiilor din: Oradea, Zalău, Iaşi, Braşov, Moreni, Dâmboviţa, din Cluburile Copiilor: Paşcani, Motru, dar şi din şcoli şi colegii naţionale din ţară – Sânmartin/ Bihor, Baia Mare, Făgăraş etc. În urma sesiunii de comunicări ştiinţifice, domnul academician s-a arătat mulţumit de nivelul cercetărilor micilor ecologişti.

Lansări de carte/ remedii integrate
La Sinagoga din Bistriţa s-a lansat, în 30 octombrie a. c., volumul „Fitoterapie tradiţională şi modernă”, semnat de Ovidiu Bojor şi Octavian Popescu, ediţia a cincea, revizuită şi adăugită. S-a susţinut conferinţa „Sănătatea omului modern, prin folosirea terapiilor integrative”, prezentându-se „paşi către o viaţă lungă fără bătrâneţe – ce trebuie să faci şi ce nu trebuie să faci pentru a-ţi menţine sănătatea la superlativ”. Prof. univ. dr. Mircea Gelu Buta, managerul Spitalului Judeţean BN şi titularul cursului de bioetică de la Facultatea de Teologie a Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, „a pledat pentru perspectiva asupra vieţii umane din care nu poate lipsi latura spirituală, legătura cu Dumnezeu, domnia sa subliniind că vindecarea disfuncţiilor organismului trebuie abordată unitar, corp-suflet” (şi după sinteza jurnalistului Victor Ştir). Ne e întărită această viziune a domnului doctor şi prin intenţia Domniei Sale de a umaniza Spitalul, prin proiecte precum „Terapia prin lectură”, în care a implicat şi voluntari de la Palat.
În acest context, s-au prezentat şi remedii naturiste, pentru diferite afecţiuni, din „Farmacia naturii”, prin Iuliana Barbu, o fidelă colaborare a domnului academician. Daniela Crăşmaru, nutriţionist, reprezentă a unei firme japoneze în România, a împărtăşi din experienţa sa de „7 ani în Japonia”, promovând şi pe această cale „ciuperca lui Dumnezeu între mit şi realitate”, recunoscută ca fiind foarte eficace în tratarea cancerului în stadiu incipient. Pe finalul întâlnirii moderate cu dezinvoltură de dr. Mircea Gelu Buta şi profesor Sever Şuteu, conferenţiarul Ovidiu Bojor a răspuns la întrebări.

Castelul Dracula şi Experimentul Tăşuleasa
Inevitabil, Castelul cu pricina a fost pe ordinea unei zile, fiind cam totdeauna o tentaţie turistică. Participanţii la Concursul Naţional Ovidiu Bojor au descins şi pe platforma Tăşuleasa, având posibilitatea de a explora flora, fauna, diverşi arbori în pădurea ecologică a organizaţiei. Activitatea în teren s-a dovedit benefică şi relaxantă. O gustare la Cabana Clubului Sportiv Bistriţa a dat un plus de energie.

Premiere la Mănăstirea Piatra Fântânele
În lumină şi binecuvântare, ca o încununare, s-a derulat premierea câştigătorilor într-un spaţiu mai puţin convenţional, la Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului”, Piatra Fântânele. Senin şi dăruitor ca întotdeauna, soborul de maici, sub grija Maicii Stareţe Pamfilia şi cu binecuvântarea părintelui duhovnic Gavril, a asigurat un cadru calm şi sărbătoresc participanţilor. Pe lângă diplome şi portofolii, au fost şi cărţi, volume de proză, eseuri şi poezie, oferite câştigătorilor şi sărbătoriţilor cu autograf, de scriitorul Olimpiu Nuşfelean, un apropiat al Palatului Copiilor Bistriţa. Maicile şi scriitorul au primit „la schimb” cărţi cu remedii naturiste, cu autograful/ omagiile Domnului academician Ovidiu Bojor. Toate acestea au fost gestionate cu profesionalism de către domnul profesor Sever Şuteu. Activităţi diverse şi complexe, participanţii la evenimente arătându-se încântaţi!

Cutiuţa cu gânduri bune!
Ceasuri aniversare la Palatul Copiilor în această toamnă! În a XIV-a ediţie a Concursului de Ecologie Ovidiu Bojor, evenimentul s-a dublat prin sărbătorirea protagoniştilor – Sever Şuteu şi Ovidiu Bojor. Vârste rotunde: 60/ 90 +1.
Când i-am întrebat pe elevii pe care-i îndrum ce surpriză i-am putea face „domnului director” Sever Şuteu, Ioana Ilinca Moldovan, clasa a IX-a, a venit cu ideea punerii unor mesaje într-o „cutiuţă cu gânduri bune”. Zeci de urări ale copiilor, care mai de care mai frumoase, pe pătrate decorative, aşezate într-o cutiuţă de ceai imaginar sărbătorească, au configurat recunoştinţa şi preţuirea noastră.
Redăm aici doar câteva gânduri: „Mă bucur că şi-n acest an suntem alături unii de alţii. Aţi împărtăşit cu noi momente minunate. Pentru mine cea mai frumoasă experienţă a fost cea din Polonia. Mi-a făcut plăcere să particip cu dumneavoastră la activităţile foarte interesante pe care ni le-aţi propus. A fost o plăcere să colaborăm pentru a da viaţă Palatului. Eforturile dumneavoastră sunt atât de vizibile... Vă mulţumesc că mi-aţi influenţat prin activităţile propuse, cei mai frumoşi ani din viaţă.” (Alexandra Bălan, clasa a VIII-a), „...Aţi fost un director minunat. Datorită dumneavoastră acest palat este deosebit!” (Teodor Encean, clasa a VI-a); „La mulţi ani fericiţi, alături de cei dragi. Mulţumim pentru aripile ocrotitoare sub care ne-aţi ţinut!...” (Simina Bălan, clasa a XI-a), „...vă mulţumim că ne-aţi susţinut de-a lungul atâtor ani. PALATUL VĂ IUBEŞTE!” (Alexandra Andrecuţ, clasa a XI-a) „Domnule fost director, aţi condus Palatul nu ca un şef, ci ca un prieten, tovarăş...” (Elena Câmpan, clasa a VII-a), „Chiar dacă noi conduceam Palatul, tot dumneavoastră sunteţi cel mai special!...” (Jessica Pintea, clasa a V-a), „...Sunteţi un om extraordinar!!” (Antonius Chiciudean, clasa a VI-a), „...Fie ca gândurile elevilor de la Palat să vă lumineze ziua!” (Oana Vrînceanu, clasa a XII-a), „La mulţi ani cu veselie/ Mult noroc şi bucurie!/ Multă sănătate în continuare! Şi un tort atâât de mare!” (Denisa Simioanca, clasa a VI-a).
La această ediţie a concursului a fost şi tort! Au fost pe rol – două torturi. Pentru cei doi sărbătoriţi ecologişti ai lui noiembrie – Ovidiu Bojor şi Sever Şuteu. Mesajele copiilor îmi par realmente efervescente. Ce-aş mai putea adăuga? Sunt recunoscătoare şi eu pentru toate lecţiile acumulate, care fortifică mintea şi inima.

Marii oameni sunt carismatici, smeriţi, se dăruiesc celorlalţi. Dar, cel mai important – îşi aşează demersurile după modelul lui Hristos: „Cine vrea să fie întâi între oameni să fie slujitor tuturor!”. Am învăţat că această naturaleţe a comunicării ne dă suplimentar încredere că răspunsuri esenţiale sunt la îndemâna celor sinceri.
Ani mulţi, binecuvântaţi! Cât mai multe ediţii ale Concursul Naţional de Ecologie Ovidiu Bojor! Şi... prietenie academică în continuare!

prof. Ionela-Silvia NUŞFELEAN
Palatul Copiilor Bistriţa

PROIECTUL ERASMUS + „Legături între trei generații: Jocuri fără vârstă”

Noul program al Comisiei Europene Erasmus+ sprijină proiectele de parteneriat strategic în domeniul școlar şi propune să sprijine dezvoltarea, transferul şi/sau implementarea de practici inovatoare, precum şi implementarea de iniţiative comune cu scopul promovării, cooperării, învățării reciproce (peer learning) şi schimbului de experienţă la nivel European.
În apelul pentru anul 2015 instituția noastră a depus și a primit finanțare un grant de 24.836 euro ca partener în cadrul unui parteneriat strategic cu încă șapte unități de învățământ europene pe tema jocurilor tradiționale. Parteneriatul strategic Erasmus+ „Bridging Three Generations: Timeless Games and Toys” (2015-1-TR01-KA219-021800_6) este construit pe fundația unui proiect de cooperare educațională eTwinning.
Coordonatorul nostru este școala Haci Sabanci Ortaokulu Ankara,Turcia, iar ceilalți parteneri sunt St. Colman's PS and All Saints' Nursery Unit, Annaclone, UK, OGEC de Billom-Ensemble Scolaire Notre Dame, Billom, Franța, International School of Bergen, Bergen, Norvegia, State School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia, Grundzale Pamatskola, Grunzale, Letonia, General Secondary School Nikola Vaptsarov, Aytos, Bulgaria și Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva, România.
Scopul proiectului nostru este conceperea unor legături emoționale și creative de interacțiune între generațiile de copii, părinți și bunici utilizând jocurile și jucăriile tradiționale într-o perspectivă integrată pentru crearea unui mediu educogen propice dezvoltării holistice a copiilor.
Proiectul se va derula pe durata a doi ani de zile (1 septembrie 2015-31 August 2017) și cuprinde activități de învățare, vizite de studiu, ateliere cu bunicii și părinții copiilor, conceperea unei curricule transdisciplinare, materiale didactice auxiliare, editarea de cărți, conceperea de hărți interactive, aplicații digitale, jocuri educaționale, calendare, mobilități de învățare și mobilități virtuale ale elevilor. Printre obiectivele principale ale proiectului se număra dezvoltarea de competenţe lingvistice, digitale, sociale ale elevilor și cadrelor didactice implicate în proiect precum şi a introduce o dimensiune europeană în cadrul instituției noastre și în cadrul comunității locale rurale.
Într-o societate în care informația și viteza ei de răspândire este prioritară, legăturile dintre generații se stabilesc din ce în ce mai dificil iar cunoștințele și experiențele generațiilor trecute se pierd. Proiectul nostru va restructura și va moderniza legăturile clasice de transmitere a cunoștințelor și experiențelor de la o generație la alta, iar aceste noțiuni nu se vor pierde ci vor constitui fundația pentru dezvoltarea completă a copiilor de vârstă timpurie și primară.
Proiectul a debutat prin prezentarea acestuia în cadrul comunităților școlare și locale prin celebrarea în fiecare instituție a Zilei Europene a Limbilor și prin diseminarea în presa locală și regională.
Pe tot parcursul proiectului sunt prevăzute opt întâlniri de lucru cu toţi partenerii implicaţi din fiecare ţară participantă; astfel prima mobilitate se va desfăşura în luna octombrie în Ankara, Turcia, iar din instituția noastră va participa o echipa formata din patru cadre didactice.
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
Toate informaţiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii.

Prof. Vasilica GAZDAC,
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Profesori din Salva în Cappadocia, Turcia în cadrul proiectului ERASMUS+ „Legături între trei generații: Jocuri fără vârstă”

În perioada 26-31 Octombrie 2015, Şcoala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva a desfăşurat prima mobilitate internațională din cadrul Proiectului Erasmus+, KA2 „Legături între trei generaţii: Jocuri fără vârstă – Bridging Three Generations: Timeless Games And Toys” (2015-1-TR01-KA219-021800_6) la care au participat un grup de 4 cadre didactice din instituția noastră: prof. Ilovan Oana, prof. Pop Ana-Adriana, prof. Pop Anamaria şi prof. Cuceu Luminiţa-Maria.
Coordonatorul acestui proiect european este scoala Haci Sabanci Ortaokulu Ankara, Turcia iar ceilalţi parteneri sunt: St. Colman's PS and All Saints' Nursery Unit, Annaclone, UK, OGEC de Billom-Ensemble Scolaire Notre Dame, Billom, Franța, International School of Bergen, Bergen, Norvegia, State School Instituto Comprensivo Via Santi Savarino, Roma, Italia, Grundzale Pamatskol , Grunzale, Letonia, General Secondary School Nikola Vaptsarov, Aytos, Bulgaria și Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva, România.
În cadrul acestei întâlniri s-a vizitat şcoala parteneră şi s-a asistat la deschiderea manifestărilor la care au luat parte guvernatorul Ankarei, reprezentantul Ministerului Educaţiei din Turcia precum şi alte personalităţi din domeniul educaţiei. Impresionant a fost discursul directorului şcolii care s-a axat pe unitate între popoarele lumii, indiferent de rasă, religie, cultură, pe faptul că întâlnirea noastră, a tuturor partenerilor din cadrul proiectului la Ankara, dovedeşte încă o dată, unitate şi împotriva terorismului internaţional. S-a discutat despre sistemele de învăţământ europene, s-au prezentat instituţiile partenere, s-au stabilit datele următoarelor mobilităţi, derularea activităţilor din primul an, precum şi prezentarea influenţei şi importanţei jocului în viaţa copilului, asupra dezvoltării emoţionale a acestuia în toate instituţiile partenere implicate în acest proiect multilateral, jocul ca activitate şi modalitate de restabilire a legăturii dintre generaţii. S-a vizitat şi o grădiniţă privată, Grădiniţa Universităţii din Ankara pentru a observa desfăşurarea activităţilor într-o instituţie cu programul intensiv în limba engleză.
Un punct important în derularea activităţilor a fost alegerea logo-ului proiectului (propunerea Italiei), dintre propunerile şcolilor partenere precum şi propunerea pentru imnul proiectului (propunerea Letoniei).
Pe lângă activităţile legate de proiect gazdele noastre au propus un program variat şi foarte interesant: întâlnirea cu Preşedintele Sindicatului din învăţământ, vizitarea a mai multor moschei, a Mausoleului lui Ataturk, Muzeul Civilizaţiei Anatoliene, Muzeul Cultural al copiilor, Muzeul de istorie din Ankara, precum şi numeroasele bazare de dulciuri, mirodenii şi suveniruri. Workshop – urile la care am participat au fost foarte interesante, deoarece informaţiile primite în cadrul seminariilor („Traditional Games with Special Focus on Intangible Cultural Heritage”, „Techniques and Recommendations on Curriculum Development”) ne-au ajutat să înţelegem mai bine termenii în care trebuie conceput un material didactic optional despre joc şi importanţa sa în educarea copilului, precum şi modalitatea implementării acestuia în activitatea şcolară şi/sau extraşcolară, astfel încât legătura dintre generaţii să nu se distrugă.
Toate activităţile realizate în cadrul acestei mobilităţi au avut un caracter formativ deoarece dezvoltă cadrelor didactice implicate competenţe digitale, civice şi lingvistice.
Echipa de proiect din România a trăit o experienţă deosebită în zilele de 29 şi 30 octombrie când, împreună cu toţi partenerii din cadrul proiectului, a vizitat aşa numita „a zecea planetă a Sistemului Solar” – Cappadocia. Zonă vulcanică, de o frumuseţe uimitoare, datorită reliefului său foarte interesant, Cappadocia ne-a dezvăluit o parte din misterele ei: Lacul sărat (al doilea lac din lume, ca mărime), Valea Ihlara, Oraşul subteran din Derinkuyu, Muzeul din aer liber din Göreme, meşteşugul olăritului la Chez Ali, foarte multe peisaje unice în lume. A fost impresionant!
Pe tot parcursul proiectului sunt prevăzute opt întâlniri de lucru cu toţi partenerii implicaţi din fiecare ţară participantă; astfel cea de-a doua mobilitate se va desfăşura în luna martie în Bulgaria la Şcoala Nikola Vaptsarov, Aytos.
Implicarea şcolii noastre în cadrul acestui proiect contribuie în mod pozitiv la dezvoltarea dimensiunii europene a educaţiei, dar şi a propriei instituţii de învăţământ. Considerăm ca aceste experienţe constituie modele de urmat pentru cei care doresc să completeze aplicaţiile pentru obţinerea finanţării din partea Comisiei Europene pentru asemenea proiecte de colaborare educativă cu diferite instituţii de învăţământ din Europa
Proiectul este realizat cu sprijinul financiar al Comisiei Europene în cadrul Programului Erasmus Plus, noul program al Uniunii Europene în domeniul educației, formării profesionale, tineretului și sportului.
Toate informaţiile pe care le furnizăm reprezintă responsabilitatea exclusivă a echipei de proiect, iar Agenţia Naţională pentru Programe Comunitare în Domeniul Educaţiei şi Formării Profesionale şi Comisia Europeană nu sunt responsabile pentru modul în care este folosit conţinutul acestor informaţii.

Prof. Vasilica GAZDAC,
Școala Gimnazială „Tiberiu Morariu” Salva

Personalitatea copilului și a adolescentului

Termenii de persoană și personalitate sunt atât de utilizați în limbajul cotidian încât fiecare are sentimentul întrebuințării lor corecte în cele mai diverse situații. În schimb, utilizarea lor ca termeni ai științei psihologice pune atâtea probleme încât parafrazându-l pe P. Fraisse am putea spune că istoria psihologiei se confundă cu istoria răspunsurilor la întrebarea ce este personalitatea. Răspunsurile au fost uneori atât de diferite încât ne punem întrebarea dacă toți autorii respectivi vorbeau despre același lucru. Se impune mai întâi să deosebim persoana de personalitate. Termenul de persoană desemnează individul uman concret. Personalitatea, dimpotrivă, este o construcție teoretică elaborată de psihologie în scopul înțelegerii și explicării modalității de ființare și funcționare ce caracterizează organismul psiho-fiziologic pe care îl numim persoană umană.
Există date ce susțin că nou-născuții sunt diferiți unul de celălalt. Diferențele individuale se manifestă încă de la această vârstă, putând identifica două categorii de influențe în diferențierea interindividuală.
- cele care țin de temperament și care par a fi în cea mai mare parte înnăscute;
- cele ce țin de influențele mediului.
Temperamentul se referă la trăsături cu o anumită bază genetică ce modulează gradul de activism, energie, emoționalitate reactivitate și sociabilitate ale copilului. Aceste trăsături manifestate imediat după naștere pot rămâne relativ stabile de-a lungul vieții dar pot fi și puternic influențate de factorii de mediu. Cu toate că factorii ereditari pot determina temperamentul inițial al copilului, totuși mulți copii, pe parcursul dezvoltării lor, cunosc schimbări semnificative ale stilului de comportament. Aceste schimbări se datorează evenimentelor de viață, implicări speciale ale părinților în munca cu copilul, experiențelor școlare și a celor sociale. Rezultă că temperamentul nu apare ca o programare prestabilită ce determină în mod mecanicist personalitatea, ci este un program deschis care suportă influențele factorilor de mediu.
Unul din procesele cu impact semnificativ în dezvoltarea personalității copilului îl constituie procesul de „identificare”. Identificarea constă în adoptarea de către copil a caracteristicilor, convingerilor, atitudinilor și comportamentelor unor persoane semnificative.
Un alt moment important în dezvoltarea personalității îl constituie dobândirea identității.
Procesul de formare a identității este frecvent asociat cu perioada unor interogații ale adolescentului de genul: „Cine sunt de fapt eu?”, „Încotro merg?” etc. Ceea ce la prima vedere semnifică aspecte negative de comportament nu sunt decât etape firești de căutare și consolidare a identității de sine.
Formarea personalității copilului nu este prestabilită pe baza unui program genetic inflexibil, factorii de mediu punându-și puternic amprenta pe tot parcursul vieții.

Niveluri de abordare a personalității
Subiectul uman poate fi studiat și înțeles din punct de vedere cognitiv, emoțional, comportamental și biologic. Personalitatea poate fi definită ca un pattern cognitiv emoțional, comportamental și biologic distinct al unei persoane care:
- îi definește stilul personal
- îi influențează interacțiunile cu mediul

Nivelul cognitiv
Pentru a se adapta la mediu, ființa umană și-a elaborat un sistem de prelucrare a informației prin selectare, transformare, stocare și reactualizare. Nivelul cognitiv vizează modalitatea de operare cu cunoștințe și informații despre sine, despre ceilalți, despre lume și societate, despre viitor și despre înțelegerea modului de funcționare a psihicului uman, informații dobândite pe parcursul vieții.

Nivelul emoțional
Emoțiile sunt stări interne caracterizate prin reacții fiziologice, gânduri specifice și expresii comportamentale, sunt asociate cu modificări la nivelul proceselor fiziologice ce au loc în corpul nostru: înroșirea feței, transpirație, modificări ale pulsului. Nivelul fiziologic este cel care determină tipul și calitatea emoției.
În funcție de tipul emoției vorbim de afectivitate pozitivă și afectivitate negativă.

Nivelul comportamental
Răspunde la întrebarea „Cum este elevul X?„ poate fi dat în termenii: „Este inteligent și conștiincios” sau „Își face regulat temele”. Descrierea adolescentului X ca fiind conștiincios ridică problema dacă manifestă această trăsătură în toate situațiile de viață.
Caracterizarea unei persoane în termeni de trăsături ar trebui să se facă cu multă grijă.

Interacțiunea nivelelor
Psihologul Eric Berne propune structurarea personalității în trei stări ale Eului.
Eul de părinte – cuprinde cerințele, valorile, regulile normale, opiniile, judecățile pe care o persoană le-a interiorizat, poate fi definit sintetic prin cuvântul „trebuie”.
O persoană este dominată de Eul de părinte atunci când are tendința să:
- judece pe alții
- impună
- dea ordine
- amenințe
- folosească un comportament autoritar (voce, gesturi, intonație)
- protejeze
- consoleze etc.
Eul de adult – caracterizează comportamentul realist, logic și rațional, poate fi definit sintetic prin cuvintele: cine, când, cum, ce? Eul de adult este cel care:
- se informează
- compară
- evoluează
- analizează
- învață
- înțelege
- comunică
- ia decizii gândite
- rezolvă probleme
- negociază.
Eul de adult facilitează eficiența și reușita în atingerea scopurilor propuse.
Eul de copil – însumează emoțiile, satisfacțiile, plăcerile și neplăcerile, regretele și temerile, mânia și furia. „Doresc”, „îmi place” sunt cuvinte care definesc Eul de copil. Eul de copil este cel care:
- se bucură
- se întristează
- râde
- plânge
- respinge
- are fantezii
- are neliniști
- se înfurie
- este: mic tiran, necontrolat, egocentric, manipulator.
Există persoane care sunt dominate de unul dintre Euri și se comportă conform caracteristicilor acestuia, indiferent de situațiile sau de persoanele cu care se relaționează. Cazul ideal este acela în care cele trei stări ale Eului sunt în echilibru și reacționăm adaptat la situația în care ne aflăm.
Comunicarea pozitivă între două sau mai multe persoane necesită o comunicare paralelă între structuri. Când de exemplu răspund cu Eul parental unei persoane ce mi s-a adresat cu Eul de copil, comunicarea se blochează. Am răspuns unei emoții, dorințe cu o regulă sau restricție. Armonia celor trei stări și actualizarea lor adecvată situației sunt o condiție pentru starea noastră de bine, copil sau adult, profesor sau elev.

Bibliografie
Roșca Cosmovici – Psihologie

Ed. Camelia Livia VLAD
GPP „Trenulețul Veseliei” Bistrița

Despre curriculum

Curriculum ca expresie a pătruns în cultura pedagogică europeană la jumătatea secolului al XX-lea, aşa după cum afirma Nicolescu (1989, apud Dobridor, 2008) ca o construcţie lingvistică bizară utilizată mai mult de psihopedagogii anglo-saxoni şi desemna aspecte variate ale conceperii, planificării, organizării proceselor de instruire şi educare în şcolile/sistemele publice sau private.
Eseul polemic a lui Dewey – The Child and the Curriculum (eseu tradus în limba română de către Viorel Nicolaescu,1989) introduce pentru prima dată expresia de curriculum cu toate că, ideea de curriculum nu este deloc una nouă ci dimpotrivă, este surprins în Şcoala pythagoreică de la Crotona întemeiată de Pythagorad din Samos, şcoală antică ce se baza pe un curriculum explicat ca imn sacru de întemeiere şi organizare a studiilor. Acest curent transferă practica educaţională străveche, dându-i un aspect ezoteric care, exploatat de Dewey are meritul de a fi utilizat la adevărata valoare. Folosită ca atare, formula latină nu înseamnă nimic semnficativ pentru educaţie ci mai degrabă face trimitere la alergare şi activitate sportiv-distractivă gustată semnificativ de lumea antică, conotaţiile provenind din ideea de circularitate şi inflexibilitate a parcursului. Sensul conferit de Dewey are meritul incontestabil de a fi explicitarea mult mai consistentă, expresia de curriculum desemnând aşadar în viziunea autorului „predestinarea vieţii prin organizarea şi desfăşurarea riguroasă a asimilării culturii, mai pe scurt, alegerea ştiinţifică şi organizarea riguroasă a studiilor în şcoală pentru a aşeza viaţa celui care învaţă pe o rută sigură, adaptată precis cerinţelor şi condiţiilor mediului socio-profesional în care cel care învaţă va trăi” (Dewey, 1901, Nicolaescu, 1989 apud Dobridor, 2005, Chiș, 2005).
Expresia de curriculum a suferit în timp anumite transformări terminologice odată cu solicitările sistemelor educaţionale, cu dinamica efectivelor de beneficiari şi utilizatori ai curriculum-ului, adică în contexte formate în mare măsură de profesori, elevi şi de raportarea experienţelor de învăţare la solicitările societăţii.
Curricullum: poate desemna realităţi educaţionale complexe (Dewey, 1901); concept operaţional pentru a desemna moduri ştiinţifice de proiectare, planificare, organizare, desfăşurare a cursului studiilor în instituţiile şcolare (Bobbitt, 1918 apud Dobridor, 2005, 2008).
Chiş (2005) evidenţia importanţa unei lucrări de sinteză ce explică acest termen de curricular şi anume Curriculum Development. A Guide to Practice, editată de John Willes şi Joseph Bondi (1984) cităm: „Termenul curriculum provine din cuvântul latin currere care desemnează a alerga. Este utilizat în Scoţia în anul 1820 şi cu un secol mai târziu în Statele Unite. Cu timpul, termenul a alerga (în sens motric), capătă noi semnificaţii: cursă de studiu, deci itinerar şcolar, parcurs de învăţare” (cit. în Chiş, pag.146, 2005) sau include „toate experienţele pe care elevul le parcurge sub îndrumarea şcolii” (Kearney, Cook, 1960 apud Chiş, 2005). Curriculum ca proces de formare a competenţelor dintre actorii scenei pedagogice, cu alte cuvinte ceea ce se realizează în sala de clasă şi ceea ce fac profesorii şi elevii pe parcursul secvenţei de predare-învăţare. În sens larg curriculumul „se constituie ca un plan de studiu ce încorporează două dimensiuni complementare: una de concepţie, de viziune şi alta de structură (Willes and Bondy, 1984 apud Chiş, 2005). „Curriculumul – fie el tradiţional, modern sau post-modern” trebuie considerat un „organism viu”, „a doua natură a celui care se formează” (Negruţ, Dobridor, 2008).
În privinţa curriculum-ului integrat educaţiei speciale, incluzive, integratoare, acesta, în viziunea lui Gherghuţ (2001) trebuie să răspundă la următoarele: care sunt finalităţile actului educativ în raport cu nevoile specifice ale elevilor? Cum definim scopurile şi obiectivele în condiţiile clasei integratoare? Este necesară utilizarea unui curriculum adaptat/diferenţiat? Curriculumul integrat este organizat într-un aşa mod încât intersectează principalele arii tematice ale mai multor discipline, constituind o viziune holistică şi interactivă a lumii reale (Shoemaker, 1989 apud Chiş, 2005).

Bibliografie:
1. Alois, Gherghuț. Psihopedagogia persoanelor cu cerințe speciale. Strategii de educație integrată, Editura Polirom, Iași, 2001.
2. Negreț-Dobridor, I. Didactica Nova sau Arta de a- învăța pe toți (aproape) totul, Editura Aramis, Megapress, București, 2005.
3. Negreț-Dobridor, I. Teoria generală a curriculumului educațional, Editura Polirom, Iași, 2008.
4. Vasile, Chiș. Pedagogie contemporană. Pedagogie pentru competențe, Editura Casa Cărții de Știință, Cluj-Napoca, 2005. 

Psih. Gabriel MUREȘAN-CHIRA

miercuri, 16 septembrie 2015

Septembrie 2015

Citeşte nu pentru a contrazice, nici pentru a crede, ci pentru a cântări şi a lua în considerare. (Francis Bacon)

Prezență bistrițeană la Conferința ABR de la Iași

Asociația Bibliotecarilor din România a organizat, în zilele de 9-11 septembrie 2015, la Iași, Conferința Națională „Biblioteca și provocările erei digitale”. Au participat bibliotecari din toate tipurile de biblioteci, personalități culturale și științifice din țară și de peste hotare, reprezentanți ai organelor centrale și locale legate de bibliotecă, cultură și învățământ.
Lucrările conferinței s-au desfășurat pe secțiuni, comunicările prezentate acoperind o arie largă de preocupări, de la managementul și marketingul de bibliotecă până la abordări privind biblioteca în spațiul virtual, imaginea și rolul bibliotecarilor, cooperarea interbibliotecară, accesul la informație.
Delegația bistrițeană prezentă la eveniment a fost una numeroasă, formată din: Victoria Fătu-Nalațiu- membru de onoare al ABR, Pop Margareta – președinta filialei ABR Bistrița-Năsăud, de la Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud, Butuza Nicoleta Paula – vicepreședintă, de la Colegiul Național „Andrei Mureșanu” Bistrița, Creț Alina Mihaela, Colegiul Național „Liviu Rebreanu” Bistrița și Zus Adrian, Liceul cu Program Sportiv Bistrița, în calitate de membri ABR.
În cadrul secțiunii Tehnici pedagogice în bibliotecă, colega noastră Creț Alina a prezentat lucrarea Comportament de lectură – studiu de caz asupra elevilor din Colegiul Național „Liviu Rebreanu”, subliniind buna colaborare bibliotecar – cadre didactice – elevi, fiind apreciată de către participanții la secțiune. O trăire culturală deosebită, despre carte și „călătorii” ei, s-a derulat prin lansarea cărții doamnei Victoria Fătu Nalațiu, Vedeniile călătorilor, apărută la Bistrița: Editura Nosa Nostra, 2015, prezentată de către domnul Robert Coravu, directorul Departamentului Publicații – Resurse Electronice, Compania de Material Didactic ROMDIDAC, București.
Ca în fiecare an, s-au acordat premii și distincții ABR pentru realizări profesionale și științifice deosebite în domeniul științelor informării și documentării, pentru dezvoltarea învățământului biblioteconomic, a instituției infodocumentare și a profesiei de bibliotecar. Cu Diplomă de fidelitate a fost premiată și bibliotecara de la Casa Corpului Didactic Bistrița-Năsăud, Pop Margareta, pentru contribuții deosebite la activități profesionale și științifice ale asociației de-a lungul a douăzeci și cinci de ani.
Conferința s-a încheiat pe 11 septembrie, cu vizita documentară în Republica Moldova, unde s-a realizat un schimb de experiență cu specialiștii profesiei din biblioteci renumite ale orașului Chișinău.

Bibliotecar Margareta POP,
CCD Bistrița-Năsăud

Rolul povestirilor istorice în educarea sentimentelor patriotice la preșcolari

„Fără dragoste de patrie nu există nicio virtute autentică, niciun talent adevărat” (Chateaubriand)
Şcoala românească are misiunea de a instrui şi educa la tânăra generaţie sentimentul ataşamentului faţă de ţară şi popor, al respectului pentru istoria zbuciumată, eroică a poporului român. În acţiunea de conştientizare a îndatoririlor faţă de prezentul şi viitorul ţării, un rol deosebit revine cunoaşterii istoriei poporului român, aprofundării legăturii strânse dintre trecutul, prezentul şi viitorul ţării. Sentimentul patriotic la copii se realizează începând în familie şi continuând în şcoală şi în societate.
Vârsta preşcolară este favorabilă pentru formarea noţiunilor de morală, a deprinderilor de comportare civilizată, este perioada când apar şi se dezvoltă trăsăturile de voinţă şi caracter, în care se conturează personalitatea omului. Alături de aceste coordonate morale se formează şi noţiunea de patrie, ţară, dragostea faţă de familie, de cei dragi, de locul natal, faţă de strămoşii noştri, eroii ţării, sentimentul patriotic. La această vârstă copilul este receptiv, sensibil, uşor impresionat de ceea ce-l înconjoară. Sentimentul patriotic nu este un sentiment înnăscut, ci se dezvolta în procesul educării copiilor, este rezultatul unei îndelungate şi atente munci educative.
În acest sens este hotărâtor rolul educatoarei, exemplul său personal, personalitatea acesteia, care constituie un model pentru cei mici. Dascălul trebuie sa fie un bun patriot, să pună suflet în pregătirea şi formarea tinerei generaţii, cetăţenii de mâine ai societăţii româneşti.
Copiii trebuie să înţeleagă specificul poporului din care fac parte, aspiraţiile lui, idealurile de ieri şi de azi.
Educându-i, prin diverse activităţi desfăşurate în familie şi în unităţile de învăţământ, învăţându-i să îndrăgească limba pe care o vorbesc şi obiceiurile şi istoria ţării în care s-au născut, ne putem asigura că tradiţiile vor avea continuitate în generaţiile următoare.
În grădiniță, copiii își însușesc unele reprezentări sumare despre fapte și evenimente istorice, însă neputând intra în esența acestora. Așadar, la această vârstă se încearcă familiarizarea copiilor cu istoria neamului, în primul rând, prin introducerea acestora în atmosfera sărbătorilor naționale precum 1 Decembrie, 24 Ianuarie, 22 Decembrie. În aceste contexte, se realizează activități artistico-plastice, muzicale, practice, vizite la muzee și monumente istorice, însă cea mai la îndemână modalitate prin care copiii pot face cunoștință cu trecutul sunt povestirile și legendele istorice.
Acestea le dezvoltă inteligenţa, sensibilitatea şi imaginaţia, îi trimit pe copii într-o lume de poveste, în care vor trăi alături de eroi legendari evenimente cu o puternică încărcătură istorică, patriotică, morală.
Rolul educatoarei este acela de a crea o atmosferă magică, de poveste, prin intermediul căreia copiii să își dorească să asculte și să învețe despre faptele vitejești ale unor eroi din rândul înaintașilor noștri. Povestindu-le copiilor despre faptele eroice ale românilor, despre curajul şi dăruinţa lor în lupta cu cei ce au dorit să ne cotropească ţara, copiii vor înţelege că trebuie să poarte respect şi recunoştinţă acestor eroi.
Mulți dintre marii scriitori români au evocat evenimente istorice sau chipuri de eroi din trecutul glorios al țării.
Cele mai cunoscute povestiri istorice pentru copii sunt cele ale lui Dumitru Almaș, care prezintă, într-o manieră originală și plină de realism evenimente și momente petrecute de-a lungul istoriei, începând de la Burebista până în contemporaneitate.
Ion Creangă, în cunoscutele „Moș Ion Roată și Unirea” și „Moș Ion Roată și Cuza-Vodă”, îi ajută pe cei mici să înțeleagă împrejurările social-politice în care s-a înfăptuit unul dintre mărețele evenimente din istoria poporului român – Unirea Principatelor. Valoarea acestor povestiri este cu atât mai mare cu cât acestea au fost scrise de un învățător contemporan al evenimentelor din acea vreme.
Povestirea „Stejarul din Borzești” a lui Eusebiu Camilar evocă o întâmplare tristă din vremea domniei lui Bogdan Vodă și a fiului său Ștefan, dar îi conștientizează pe copii de frământările și cruzimea acelor vremuri.
O categorie aparte a textelor o constituie legendele istorice. Explicând geneza unui lucru, a unul fenomen, caracterul aparte al unui eveniment istoric, legendele apelează de obicei la elemente fantastice. Legendele restituie istoriei nu numai fapte ale eroilor noştri populari, ci şi o bogăţie de valori morale exprimate într-o limbă simplă şi expresivă. Istoria naţională povestită de poporul însuşi, în legendele sale, are căldura faptului trăit, la care naratorul participă sufleteşte. Legendele istorice relevă, în formă concisă şi sobră, având mărcile stilului oral, faptele oştenilor români şi ale domnitorilor care au pătruns în conştiinţa şi tradiţia poporului, ca simboluri ale demnităţii naţionale (Negru-Vodă, Mircea cel Bătrân, Alexandru cel Bun, Ştefan cel Mare, Mihai Viteazul). În asemenea legende, personajele sunt realizate la interferenţa dintre realitate şi mit. Domnitorii ţărilor române se bizuie pe virtuţile oştenilor: credinţa, inteligenţa, vitejia. Patriotismul voievozilor români, ca şi al oştenilor, este o însuşire firească, sensul existenţei lor fiind slujirea intereselor neamului.
Între legendele cunoscute se numără „Legenda Vrânceoaiei”, „Condeele lui Vodă”, „Legenda tricolorului”.
Atât povestirile, cât și legendele au, așadar, menirea de a dezvolta în sufletele copiilor sentimente și valori precum dragostea de țară, dragostea de locurile natale, de familie, respectul pentru înaintași, demnitatea, curajul, încrederea, credința.
Dumitru Almaş afirma că dragostea de ţară şi iubirea pentru eroii neamului trebuie înfiripată în mintea şi conştiinţa copiilor de la cea mai fragedă vârstă, spunând: „Istoria care nu se uită devine legendă, iar legenda este aureola care împodobeşte istoria şi luminează cu spor de lumină dragostea de ţară. Mult aş dori ca, aşa după cum nu uită poveştile copilăriei, generaţiile noi, să cunoască tot mai adânc şi să nu uite niciodată faptele străbunilor. Să le adune şi să le adăpostească în conştiinţă ca pe propriile lor fapte, gânduri şi sentimente, integrate organic în propria lor fiinţă. Am credinţa că o conştiinţă îmbogăţită cu datele oferite de istorie se cunună cu veşnicia. Căci, chiar dacă omul e pieritor, poporul şi ţara sunt eterne”.

Bibliografie:
- Goia, Vistian, (2003), Literatura pentru copii și tineret – pentru institutori, învățători și educatoare, Editura Dacia Educațional, Cluj-Napoca
- Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, (2008), Curriculum pentru învățământul preșcolar (3-6/7 ani), București
- Almaș, Dumitru, (1987), Povestiri istorice, Editura Didactică și Pedagogică, București

Prof. înv. preșcolar Maria-Liana HORGA
GPP „Căsuţa cu poveşti” Bistriţa

Studiul orizontului local în lecţiile de geografie

În structura programei şcolare actuale problematica orizontului local ocupă un loc important, lansând adevărate provocări de integrare a metodelor moderne în lecţiile de geografie. Profesorul îşi propune familiarizarea elevilor cu aspectele geografice din orizontul apropiat, precum şi dezvoltarea de capacităţi, deprinderi de a cerceta şi întocmi referate, mini-lucrări ştiinţifice, toate cu scopul de a cunoaşte cât mai bine locurile natale şi posibilităţile pe care le au elevii şcolii noastre în vederea orientării şcolare şi profesionale privind ocuparea unui loc de muncă în apropiere de localitatea natală.
Geografia, ca ştiinţă şi disciplină de învăţământ, oferă posibilitatea formării unei concepții despre natură şi societate, contribuie la cunoaşterea ştiințifică a realităţii înconjurătoare. Obiectivul cercetării geografice este format din trei structuri fundamentale: naturale, economice, demografice, reliefând faptul că sfera de acţiune a ştiinței geografie depăşeşte stadiul clasic, al proceselor și fenomenelor naturale, ajungând sa se ocupe de diverse realități naturale și umane. Prin caracterul său informațional, formativ și practico-aplicativ, geografia contribuie la cunoașterea științifică a realităților, este un domeniu larg de cunoaştere și de soluţionare de probleme, fenomene sociale ale societăţii contemporane. Direcţiile generate de obiectivele geografiei ca știință: analiza, diagnoza, prognoza mediului geografic, permit elaborarea de studii și soluții cu caracter aplicativ în scopul organizării optime a mediului geografic de către om.
Prin specificul ei geografia contribuie la formarea şi dezvoltarea gândirii elevilor, a personalității lor, permite exersarea spiritului de observație prin contactul direct cu realitatea înconjurătoare, dezvoltarea capacităţii de observare dirijată, operaționalizarea cu simboluri. Demersul acestor acţiuni vizează stimularea imaginației creatoare a elevilor, elaborarea de noi soluții, pe baza elementelor însușite anterior, sintetizarea informațiilor şi aplicarea lor în diverse situații de învățare, încurajarea motivației, a interesului pentru cunoaştere, a curiozităţii.
Cele trei structuri naturale, demografice și economice, permit efectuarea observațiilor directe în natură prin experiențe și demonstrații. Pornind de la relații simple de suprafață între fenomene, la legături complexe, profesorul de geografie trebuie să ajute elevii în a înțelege că în natură totul se află într-o relație de interdependență, în continuă transformare după legi bine determinate, legi pe care oamenii le pot cunoaște și le pot respecta. Înțelegerea și interpretarea fenomenelor din natură și societate reprezintă contribuția geografiei ca obiect de învățământ la formarea concepției științifice despre lume și viață. Înțelegerea corectă a fenomenelor naturii se realizează prin libertatea de gândire a elevilor, de interpretare și aplicare a cunoștințelor transmise de profesor la clasă și mai ales pe teren, în cadrul aplicațiilor practice. Acestea au menirea de a dezvolta latura practică şi științifică a elevilor, de a stimula dorința de cunoaștere și curiozitatea de a înțelege fenomenele și procesele din mediul înconjurător. În același timp, aplicațiile practice vizează și dezvoltarea unei atitudini de protejare a mediului înconjurător.
Orizontul local oferă posibilități multiple de aplicații practice, având în vedere accesibilitatea. În decursul acestor aplicații se realizează formarea noțiunilor fizico-economico-geografice, orizontul local oferind ceea ce este necesar pentru a demonstra și exemplifica desfăşurarea fenomenelor naturale, manifestarea şi rezultatele acțiunii lor asupra învelișurilor geografice. Aplicaţiile în orizontul local pot viza probleme privind geografia matematică, diverse observații hidrografice, biopedoclimatice. Gama variată a tematicii aplicațiilor practice include și observațiile privind populația, așezările omenești, valorificarea resurselor naturale, dezvoltarea și amplasarea industriei, extinderea şi specificul agriculturii, a căilor de comunicație.
Observarea directă de către elev a peisajului în ansamblu și a fiecărei secțiuni în parte, îmbinate cu explicațiile profesorului, au menirea însușirii conștiente a cunoștințelor de geografie, permițând realizarea unor legături între cunoștințele însușite teoretic și realitatea observată în mod direct, realizarea unor legături de interdisciplinaritate cu noțiunile însușite la alte discipline de învățământ.
Organizarea aplicațiilor practice, în vederea concretizării, consolidării cunoștințelor predate și a evaluării acestora, este indicată la încheierea predării unei unități de învățare sau a unei teme. Observațiile efectuate în teren se pot concretiza la clasă prin întocmirea unor fișe de lucru, realizarea unor schițe simple de hartă sau elaborarea de proiecte. Cunoașterea și analiza elementelor naturale din orizontul local necesită și o exprimare grafică și cartografica a trăsăturilor specifice diversității fenomenelor observate.
Demersurile teoretice și cele destinate scopurilor practice nu se opresc la nivelul observațiilor directe, a cercetării empirice asupra reliefului, pe teren sau la imaginea fotografică. Ele sunt completate de sfera intuitivă, expresivă și explicativă a unor metode de redare ilustrative a fenomenelor geografice. Folosirea desenului, a materialului cartografic și contribuția profesorului prin dialog și explicațiile date au rolul dezvoltării intuiției.
Pentru cunoașterea orizontului geografic al municipiului Moreni, am organizat aplicații practice care au vizat condițiile naturale, respectiv poziția geografică la contactul dintre Subcarpați și câmpie, reţeaua hidrografică, dar și partea economică, prin vizitarea zonelor industriale ale oraşului.
În vederea cunoaşterii reliefului, la sfârșitul temei „Subcarpații” din programa de Geografie a României am organizat cu elevii de clasa a VIII-a o aplicație practică în Subcarpații dintre Dâmbovița și Prahova, cadrul natural al municipiului Moreni.
Aplicaţia practică organizată a avut următoarele obiective:
- consolidarea cunoștințelor geografice dobândite la orele de curs, vizând pregătirea temei pentru teza cu subiect unic;
- formarea deprinderii de citire și interpretare a hărții;
- înțelegerea varietății formelor de relief dintr-o unitate geografică;
- evidențierea aspectului Subcarpaților în raport cu unitățile de relief învecinate, respectiv câmpia piemontana;
- studierea elementelor biopedologice specifice Subcarpaților.
Pentru realizarea aplicației practice s-a realizat o documentare bibliografică riguroasă și consultări cartografice care permit ilustrarea corespunzătoare a formelor de relief. În lecțiile de geografie am încercat realizarea unor profile geomorfologice cu elevii de clasa a VIII-a, profile simple, longitudinale și transversale care oferă informații asupra genezei, evoluției, caracterelor morfologice și morfometrice ale formelor de relief. Dezvoltarea interesului pentru cunoaștere, dirijarea observațiilor a avut ca rezultat deprinderea de către elevi a unor concluzii logice privind intensitatea unor fenomene (șiroirea, torențialitatea), efectele acestora asupra mediului, dar și cauzele care le-au generat, cu accent pe cele antropice.
Elevii au fost pregătiţi în vederea realizării aplicației practice inițial prin prezentarea temei, a documentației bibliografice, a traseului parcurs și a obiectivelor urmărite. Participanții la activitatea practică au echipamentul necesar unei excursii pentru cunoaşterea elementelor naturale ale peisajului geografic (aparat de fotografiat, caiet de notițe, busolă). La fiecare staționare pe parcursul aplicației elevii au fost atenționați asupra fenomenelor importante ce trebuiesc studiate, completând fişa primită.
În partea sudică a localităţii Moreni, unde s-a realizat primul popas a fost pusă în evidenţa trecerea dintre câmpia piemontană şi Subcarpaţii de Curbură. De asemenea este evidenţiat aspectul reliefului subcarpatic.
În partea estică a localităţii sunt remarcate aspecte privind zonele expuse acțiunii agenților externi din cauze naturale sau antropice (defrişări excesive).

prof. Elena Marilena DESPA
Şcoala Gimnazială Dărmăneşti, jud. Dâmbovița

Modele educaționale incluzive în medii formale și nonformale

Educația incluzivă a apărut ca o provocare spre schimbarea atitudinilor și mentalităților, precum și a politicilor și practicilor de excludere și segregare. La Conferința Mondială „Educația pentru toți; satisfacerea nevoilor de bază ale învățării”, de la Jomtiem – Thailanda, 1990, s-a elaborate o nouă strategie a educației, fundamentată pe paradigma „educația pentru toți”, iar „educația incluzivă” a devenit parte integrantă a educației pentru toți. „Educația incluzivă”, ca sintagmă, apare prin 1990, bazându-se pe principiul incluziunii care este mai cuprinzător decât cel al integrării.
Incluziunea se referă la faptul că oricine, indiferent de deficiența sa sau de dificultățile pe care le întâmpină în învățare, trebuie tratat ca un membru al societății, iar diversele servicii special de care are nevoie, trebuie furnizate în cadrul serviciilor sociale, educaționale, medicale și celelalte servicii puse la dispoziția tuturor membrilor societății” (apud Popovici D., 1999).
În Declarația de la Salamanca (1994) se stipulează: „Principiul fundamental al școlii incluzive este că toți copiii trebuie să învețe împreună, oricând acest lucru este posibil, indiferent de dificultățile pe care aceștia le pot avea sau de diferențele care pot exista între ei”.
Educația incluzivă se definește prin următoarele particularități:
 - toți copiii trebuie să aibă șanse egale de a frecventa aceeași formă de învățământ și de a învăța împreună, indiferent de apartenența lor cultural, social, etnică, rasială, religioasă și economic sau de abilitățile și capacitățile lor intelectuale sau fizice;
 - este un sistem de educație deschis, flexibil adaptat necesităților persoanei;
 - presupune o nouă orientare care pune accentual pe cooperare, parteneriat, educație socială și valorizarea relațiilor interumane;
 - susține integrarea educațională, social, profesională a tuturor copiilor în comunitate, pornind de la valorile pe care le poate oferi familia;
 - este un proces dinamic, care se dezvoltă continuu în funcție de cultură și context;
 - este parte a strategiei de dezvoltare a unei societăți inclusive.
Instituția incluzivă asigură, astfel, șanse egale tuturor copiilor, face ca diferența dintre copii să fie respectată si valorizată, discriminarea și prejudecățile să fie combătute prin politici și practice educaționale adecvate. Într-o instituție incluzivă copilul trebuie să se simtă în siguranță, să dispună de oportunitatea de a discuta cu semenii și adulții, să se simtă acceptat și valorizat, să fie pregătit să accepte diferențele și să le utilizeze ca resurse pentru propria dezvoltare.
Valoarea grădiniței incluzive constă în faptul că:
 - grădinița este un loc în care copiii vin cu plăcere, sunt sprijiniți pentru a avea succes;
 - metodele de predare răspund diversității celor care învață, învățarea este un proces bazat pe cooperare;
 - direcțiile de dezvoltare sunt de înlăturare a barierelor din calea învățării și de creșterea a gradului participării tuturor copiilor la învățare.
Întrucât în comuna noastră populația preșcolară este preponderant rromă am derulat în ultimii ani programe de atragere și cuprindere în grădinița a copiilor rromi alături de copiii români și cei maghiari. Unul dintre programele derulate la școala noastră a fost „Programul Phare”. Obiectivul fundamental al acestui program a fost asigurarea participării la educație a persoanelor provenite din grupurile dezavantajate. S-a avut în vedere creșterea nivelului de implicare a acestor copii în activitățile de învățare prin transformarea mediului educațional într-un mediu incluziv.
Ca urmare a derulării acestui proiect numărul de copii rromi a fost într-o continuă creștere, aceasta datorându-se activității desfășurate în grădiniță, atracției pe care instituția preșcolară a exercitat-o prin finalitățile sale, cât și prin rolul social marcant pe care l-a probat an de an.
Dacă la început părinții au fost reticenți ori confuzi în decizia de a-și da acordul pentru trimiterea la grădiniță a copiilor lor, ori chiar nu acceptau că educația preșcolară ar putea avea un rol important în viața celor mici, cu timpul au ajuns să-și dorească ca aceștia să frecventeze grădinița.
Pentru a asigura succesul în educația copiilor rromi am desfășurat la nivel de grupă și de unitate activități și acțiuni specific construite, am abordat demersuri speciale, în concordanță cu scopul propus – atragerea spre școlarizare a comunității rrome de vârstă preșcolară.
La început am avut dificultăți de integrare a unor copii de naționalitate rromă. Pentru a le rezolva am încercat să cercetăm cazurile cu probleme, realizând pentru copiii respectivi fișe de studiu de caz și vizite la domiciliu pentru a cunoaște cât mai bine și mediul familial.
Prin fiecare studiu de caz am urmărit să cunosc ce capacități are copilul, ce abilități, ce atitudini prezintă, ce deprinderi și-a însușit în familie, care este nivelul limbajului său etc.
Întocmind aceste fișe an de an am ajuns să cunoaștem și să înțelegem cât mai bine comunitatea rromă, în special relația părinților cu copiii lor. De asemenea un real ajutor pentru o cât mai bună colaborare cu familiile copiilor rromi a fost si este mediatorul școlar, cu care avem o relație foarte bună. Împreună facem tot posibilul ca, copiii rromi să se integreze cat mai bine în viața socială, să primească o educație eficientă.
Pentru o derulare cât mai eficientă a obiectivelor propuse am participat la un curs de formare „Acces la educație pentru grupuri dezavantajate”. Am fost pregătiți și ni s-au adus la cunoștință idei importante, atractive și eficiente despre:
 - educația incluzivă;
 - metode active de învățare, învățare prin cooperare;
 - școala și comunitatea;
 - învățarea diferențiată;
 - „A doua șansă”.
În cadrul proiectului Phare un prim pas spre conștientizarea părinților rromi asupra necesității școlarizării copiilor lor, acesta fiind un obiectiv general am organizat în grădiniță „Școala părinților”
Programul propune asigurarea unui cadru organizat, formal și nonformal de derulare a activităților educaționale proprii, parteneriatele în informarea și consilierea părinților, fiind un element important al dezvoltării calității serviciilor oferite comunității locale.
Întâlnim din ce în ce mai mulți părinți care declară că nu au destul timp pentru a se dedica în mod activ și continuu educației propriilor copii. Din păcate, există și persoane care consideră că această sarcină este exclusiv în responsabilitatea sistemului de învățământ, respectiv a educatorilor, profesorilor etc. Din aceste motive este esențial ca părinții să conștientizeze importanța implicării lor în procesul educațional și să învețe să identifice ceea ce este mai important pentru copiii lor. Pe parcursul ședințelor părinții rromi au constatat că au ce să învețe: cum să se poarte cu copiii lor, să-i observe, să-i sprijine emoțional, să le dea mai multă atenție. În desfășurarea cursului am întâmpinat și dificultăți neprevăzute. Multe mame participante la curs nu știau să scrie și să citească. Cu această ocazie le-am făcut să înțeleagă ce importanță are frecventarea unei instituții școlare.
Toți copiii, în special cei rromi au nevoie de iubire, dăruire, înțelegere și prietenie, încredere și respect, compasiune și ajutor, dar și de încercările lor unice. Pentru fiecare copil, un proces sănătos de dezvoltare include și timpul încercărilor prin care trebuie să treacă. Pentru un rezultat pozitiv, procesul trebuie obligatoriu însoțit de către adulți. Învățând să înțeleagă și să accepte limitele impuse de către părinți și de societate copiii își însușesc deprinderi esențiale de viață cum ar fi: respectul, prietenia, iubirea, iertarea, acceptarea, cooperarea, creativitatea, compasiunea, curajul, perseverența, autocorecția, prețuirea de sine, independența și abilitatea de a se orienta și decide singuri.
Pe baza observațiilor făcute despre comunitatea rromă am identificat nevoia implementării unui program care sprijină participarea copiilor rromi la grădiniță. Din aceste motive in cadrul proiectului Phare a fost prevăzută organizarea unei grădinițe de vară pe o perioadă de 4 săptămâni. Grădinița noastră a derulat programul pe doua grupe, fiecare grupă având înscriși un număr de 15 copii. Majoritatea copiilor înscriși nu au frecventat grădinița, dar luau parte la activități și copii care frecventau rar grădinița.
Obiectivul urmărit prin desfășurarea acestor grădinițe a fost pregătirea copiilor în vederea înscrierii la clasa I prin dezvoltarea abilităților necesare la un nivel cât mai apropiat de cel al copiilor care au urmat cursurile grădiniței.
În cadrul activităților instructiv – educative ca activitate opțională am introdus „Educația interculturală”. Prin această activitate am urmărit ca obiectiv general cunoașterea și respectul față de obiceiurile și tradițiile diferitelor etnii (români, maghiari, rromi). Pentru că la vârsta preșcolară trebuie să formăm comportamente sociale și moral civice adecvate unei conviețuiri pașnice, să cultivăm prietenia și respectul reciproc între copii și respectul pentru valorile culturale ale tuturor etniilor conviețuitoare.
Primele activități din cadrul acestui opțional au fost cele de cunoaștere a sinelui, să conștientizeze că în afară de propria etnie există și alte etnii: joc didactic – „Să ne cunoaștem”, joc dramatic – „Cercul prieteniei”, joc senzorial – „Ghici cine sunt?”, joc de rol – „Prima întâlnire” etc.
Alte activități desfășurate în cadrul acestui opțional a fost primirea la noi în grădinița a unui meșteșugar al comunității rrome, am învățat jocuri ale copiilor specifice fiecărei etnii, am realizat activități de întrajutorare a familiilor defavorizate: oferirea cadourilor de Crăciun, bucuriile semenilor noștri: 1 iunie.
Aceste activități cu specific intercultural se pot aborda cu preșcolarii deoarece fiecare dintre ei dorește să fie valorizat, să iasă în evidență cu ce are el mai valoros și interesant. Copiii participă cu toată plăcerea la activități deoarece se creează o atmosferă de lucru prin cooperare, în care copiii sunt încurajați să se exprime și să se exteriorizeze într-o manieră liberă. În acest gen de activități copiii se implică, antrenându-și familia, realizând astfel un bun parteneriat între grădiniță și familie.

Educatoare Juliana BĂBĂLĂU
Prof. învățământ preșcolar Melinda BÖGÖZI
Grădinița nr. 2 Ojdula, jud. Covasna

Biblioteci virtuale

Biblioteca virtuală reprezintă o alternativă modernă a clasicului. Omenirea trebuie să țină pasul cu dezvoltarea tehnologiei, cu modernizarea modalităților de acces la lectura. Biblioteca virtuală presupune accesul la carte fie direct de acasă pe baza unui card de fidelitate, legitimație de acces furnizată de biblioteca, fie la fața locului, la sala de lectura în rețeaua locală a bibliotecii.
Biblioteca virtuală include operele marilor scriitori, acolo unde este posibil. Biblioteca virtuala presupune accesul la o bază audio a marilor povești, asemeni discurilor de vinil de odinioară. Exista două modalități de a atrage potențialii cititori: prima ar fi prezentarea unui fragment din respectiva carte si invitarea consultantului la sala de împrumut, sau de lectura a bibliotecii; a doua variantă ar fi accesarea audio a fișierului respectiv și atenționând ca toate cele auzite reprezintă o adaptare a originalului, posibilii cititorii sunt invitați să împrumute, să citească varianta originală.
Biblioteca viitorului va fi informatizată sau nu va fi deloc... o parafrază a unui citat celebru care nu se doreşte o profeţie ci numai un semnal de alarmă! Ceva trebuie schimbat în acest domeniu al comercializării cărţii. Dificultăţile întâmpinate de editori în promovarea producţiei de carte sau în procesul de vânzare propriu-zis, dificultăţile prin care trec difuzorii, librăriile, bibliotecile, cititorii în determinarea ofertei de carte, în selectarea titlurilor dorite sunt notorii. Achiziţia de carte este din ce în ce mai redusă. Ceva trebuie să se întâmple...
Librăria Electronică este un concept nou în România şi reprezintă, în fapt. Un sistem modern de prezentare şi vânzare de carte la care pot apela toţi interesaţi. Librăria Electronică este un spaţiu de prezentare, un „stand” permanent accesibil 24 de ore din 24, de fapt unul sau mai multe calculatoare localizate pe Internet sau pe Intranet unde se găseşte oferta de carte şi nu numai atât...
Biblioteca virtuală poate asigura fiecărui cetăţean accesul contra cost sau gratuit la cărţi electronice precum şi la informaţii privind produsele pe care firme din ţară şi străinătate doresc să le mediatizeze pe această cale.
Colaborarea cu biblioteci, edituri, şi asociaţii interesate în promovarea conceptului de carte electronică asigură îmbunătăţirea şi diversificarea continuă a ofertei bibliotecii digitale.

Cum pot apela Librăria Electronică?
Librăria Electronică poate fi consultata direct, interactiv de la orice computer conectat la Internet sau Intranet.
Un prim pas în căutarea informaţiei poate fi apelul la unul sau mai multe motoare de căutare (www.google.com, www.yahoo.com, www.altavista.com etc.) şi introducerea unuia sau a mai multor cuvinte cheie, de exemplu: bibliotecă virtuală, librărie electronică, referate, eseuri despre..., documentare cu tema..., e-texte etc.
Pentru cei care nu au acces la Internet informaţiile disponibile în Librăria Electronică sunt copiate pe suporţi tradiţionali (dischete, CD-ROM-uri etc.) şi distribuite ca atare. O oglindă fidelă a acestor informaţii poate fi tipărită pe hârtie sub forma unui buletin informativ. În plus informaţiile pot fi indexate după: autori, edituri, subiecte etc. Un cititor interesat de un anumit domeniu consultă indexul de subiecte şi găseşte trimiterile la titlurile corespunzătoare.
Principiul de funcţionare al Librăriei Electronice simulează perfect funcţionarea unei librarii tradiţionale. Oferta de carte fiind disponibilă, utilizatorii o pot consulta şi accesa. Diferenţa este dată de metoda de comunicare.

Avantajele folosirii bibliotecii virtuale:
Avantajul esenţial este depăşirea barierelor regionale pentru activitatea de achiziţionare a cărţii. Este ştiut ca de cele mai multe ori pentru a intra în posesia unei cărţi difuzorii, bibliotecile sau cititorii apelează la resursele locale, din localitate.
Un titlu introdus de o editură, librărie, difuzor în Librăria Electronică este vizibil oriunde în ţară (sau pe mapamond). Pe baza informaţiilor consultate în Biblioteca Virtuală beneficiarul îşi poate achiziţiona fie contra cost, fie gratuit titlul sau titlurile dorite.
Un alt avantaj este interactivitatea sistemului. Un titlu anunţat este disponibil imediat (în secunda următoare). Datorita faptului ca informaţiile sunt gestionate computerizat investigarea ofertei de informaţie capătă noi dimensiuni. Titlurile pot fi regăsite după mai multe criterii de căutare: autor, editură, data de apariţie, subiect tematic, „rafturile” Bibliotecii Virtuale se reaşează după dorinţa cumpărătorului. Informaţiile din Librăria Electronică se regăsesc într-una sau mai multe baze de date, acestea putând fi investigate după criterii multiple (subiect, autor, colecţie, dată apariţie). Utilizatorii pot accesa informaţia direct de acasă - practic un vis al bibliofilului sau al simplului consumator de informaţie devine realitate: stând în faţa computerului şi navigând prin noianul de cunoştinţe un simplu click ne poate aduce materialul dorit la „uşă”.
Iată câteva biblioteci care au site pe Internet:
- Biblioteca Academiei Române (www.acad.ro).
- Biblioteca Naţională (www.bibnat.ro).
- Asociaţia Bibliotecarilor si Documentariştilor din Bucureşti - ABIDOB Organizaţie profesională având drept scop apărarea statutului profesional al bibliotecarilor şi documentariştilor (www.ong.ro/ong/abidov)
- Biblioteca Centrală Universitară Acces online, Prezentare generală. Structură, Lucrări editate, Informatizare, Servicii oferite, Istoric, Resurse Internet, Resurse documentare (www.bcub.ro).
- Biblioteca Centrala Universitară Mihai Eminescu - Iaşi Prezentare. Biblioteca în date, Structură, Acces, Servicii oferite, Filiale on-line, Valori de patrimoniu, Publicaţii, Informatizarea bibliotecii, Club, Biblioteca în imagini, Informaţii. Atelier, Noutăţi, Link-uri (www.bcu-iasi.ro).
- Institutul Francez din Bucureşti Stabiliment cultural, parte integrantă a serviciilor oferite de Ambasada Franţei în România. Dispune de o sala de spectacol si cinema (Elvire Popesco), mediatecă, bibliotecă, Intemet-cafe, oferă cursuri de limba franceză şi iniţiere în Internet (www.itb.ro).
În cadrul programului SEI derulat cu sprijinul Ministerului Educaţiei şi Cercetării, pe lângă dotarea cu tehnică de calcul a fiecărei şcoli din România, se urmăreşte susţinerea procesului de predare/învăţare prin instrumente moderne, compatibile cu nivelul actual al sistemelor educaţionale folosite în lume. Sistemul este util deopotrivă profesorilor şi elevilor prin stimularea creativităţii şi competiţiei. Acest sistem modern de instruire şi gestiune a instruirii asistate de calculator este sistemul AEL şi poate fi folosit şi pentru alte metode de curs, cum ar fi instruirea la distanţă/ne-asistată.
Sistemul AEL este deschis, dinamic, extensibil în permanenţă şi permite, printre altele, prezentarea mai atractivă a lecţiilor prin folosirea manualelor în format electronic, interactive, tutoriale, documentare video, demonstraţii, exerciţii, simulări, jocuri educaţionale, teste etc. De remarcat este faptul că baza de date cu manuale şi materiale de studiu poate fi actualizată permanent şi prin includerea de materiale dezvoltate de către profesori.
Stocarea informaţiilor din manualele existente urmăreşte structura acestora, fiind configurabilă în funcţie de: capitole/lecţii cu titlu, descriere, conţinut, prezentări grafice, bibliografie, trimiteri către subiecte conexe subiectului abordat, teste de autoevaluare la sfârşit de capitol/lecţie sau teste globale. Materialele din bibliotecă se deschid într-o fereastră de browser de Internet, fiind creat în format hyper-text.
Ca o concluzie asupra acestui material: biblioteca viitorului şi... de ce nu... procesul instructiv-educativ al viitorului: Vor fi informatizate sau nu vor fi deloc!

prof. Mihaela-Pușa MIHEȘTEAN
Colegiul Tehnic Infoel Bistrița

Implicarea părinţilor în educaţia preşcolarului

Şcoala şi familia sunt cei doi poli de rezistenţă ai educaţiei, care contribuie, prin mijloace specifice, la formarea tineretului. Familia este prima şcoală a copilului. Ea este cea care răspunde de trebuinţele elementare ale copilului şi de protecţia acestuia, exercitând o influenţă atât de adâncă, încât urmele ei rămân, uneori, întipărite pentru toată viaţa în profilul moral-spiritual al acestuia.
Familia ocupă un loc aparte în sistemul instituţional al educaţiei. Acţiunea ei pe întreaga perioadă a dezvoltării include şi toate laturile formării personalităţii. Ea reprezintă unul din mediile de socializare şi educare din cele mai complete, datorită posibilităţilor ce le are de a-l introduce pe copil în cele mai variabile situaţii şi de a acţiona asupra lui prin cele mai complexe şi fireşti mijloace.
Familia oferă copilului primele informaţii despre lumea ce-l înconjoară, primele norme şi reguli de conduită, dar şi climatul socio-afectiv necesar trebuinţelor şi dorinţelor sale.
Influenţele educative pe care familia le exercită asupra copiilor se pot manifesta fie direct (prin acţiuni mai mult sau mai puţin dirijate), fie indirect (prin modele de conduită oferite de către membrii familiei) precum şi prin climatul psiho-social existent în familie.
Amprenta comportării părinţilor în viaţa de familie lasă urme de neşters în sufletul şi viaţa ulterioara a copilului. Familia cu un climat de încredere, stimă, prietenie, afecţiune, comunicare şi continuă grijă pentru copil, este familia dorită.
Există şi familii cu probleme, unde concepţia vieţii familiale este golită de sens, de conţinut şi grija pentru copil este mult diminuată, influenţa negativă are amprente puternice asupra copilului.
Dacă unele neglijenţe ale părinţilor privind sănătatea copilului mic, duc la îmbolnăviri, la accidente, în planul vieţii spirituale, a unor greşeli în educaţie sunt mult mai complicate şi greu de înlăturat.
Se trag semnale de alarmă în ceea ce priveşte educaţia părinţilor. Prin informarea şi educarea părinţilor se pot preveni multe conflicte în viaţa de familie, care uneori pot ajunge la situaţii iremediabile. Primele impresii despre lume şi viaţă, despre natură şi societate, copilul le primeşte în familie. Nu întâmplător înţelepciunea poporului nostru subliniază însemnătatea „celor şapte ani de-acasă”. Părinţii constituie pentru copil primele modele de viaţă şi comportament. Modelul având în acest caz, o funcţie orientativă în educaţie. Deseori părinţii se plâng: „Nu ştiu de ce nu mă ascultă?”, „Ce să fac cu el este foarte neastâmpărat?”, „Este obraznic şi supărător!”, dar sunt şi părinţi care exclamă şi se laudă cu performanţele copilului.
Oricare ar fi problemele părinţilor, un lucru e cert, părinţii au dreptul dar şi obligaţia de a lua parte la viaţa copiilor lor, acasă dar şi în instituţiile preşcolare respectiv şcolare.
Familia este locul unde copilul învaţă să fie iubit, să iubească înainte de a face ceva practic. Familia este considerată ca o cetate ce are rol primar de a asigura apărarea copilului în fața unor „agresiuni” din afară: lipsuri, experienţe dure, nesigure, etc. Important în mediul familial este calitatea legăturii dintre părinţi. Fluctuaţiile raporturilor familiale, situaţiile particulare cum ar fi: pierderea unui părinte, divorţul, recăsătoria, adopţia, induc un dezechilibru şi o instabilitate în universul copilului mic care îşi pun amprenta pe existenţa ulterioară.

Educatoare Nicoleta Sabina MORAR
Grădinița cu Program Normal Rebrișoara