Educaţia trebuie să fie în primul rând umană şi numai după aceea
profesională. (John Dewey)
ACCENTE
Timpul fericit al învăţământului
În ciuda vitregiilor prin care
trece şi de care istoria nu o prea iartă, şcoala, văzută într-o imagine
generică, este o naţională. Printr-o forţă divină, învingând piedici dintre
cele mai diverse şi mai neaşteptate,formează generaţiile, care dau substanţă şi
concreteţe timpului trăirii, validează idealuri şi anunţă mereu izbânda
viitorului. Faptele ei le desluşim mereu, fie şi prin vălul confuz al
actualităţii precare, speranţele ei le urmăm cu încredere, chiar
confruntându-ne cu agresiunea unor deziluzii, îi constatăm reuşitele, pe care
şi le arogă uneori nemeritat actanţi vremelnici, citim cu bucurie paginile de
istorie ce îi sunt dedicate. Există momente în care ne dăm seama că şcoala nu e
doar o „prioritate naţională” furată de discursuri demagogice, ci o prioritate
a istoriei, a timpului care devine istorie. Acest fapt a putut fi constatat şi
recent, când Colegiul Naţional George Coşbuc din Năsăud a sărbătorit împlinirea
a o sută cincizeci de ani de învăţământ năsăudean, dovadă a unei vechi fiinţări
a spiritului erudit al culturii năsăudene, a dorinţelor şi sacrificiilor făcute
de românii transilvăneni pentru şcoală şi pentru propăşire culturală. În aceste
rânduri nu vreau însă să evoc momentul aniversar, pe care îl reţine de altfel
ediţia de acum în paginile următoare, ci, descinzând spre perioada înfiinţării
gimnaziului năsăudean, devenit mai apoi liceu sau colegiu, să invit la un exerciţiu
de reflecţie.
Ideea înfiinţării unei instituţii
superioare de învăţământ în zona Năsăudului a apărut în 1851, în momentul
desfiinţării Regimentului II românesc de graniţă. Gimnaziul român fundaţional
din Năsăud este creaţie a Fondurilor grănicereşti civile. Fondurile comunităţilor
politice constituite în timpul militarizării („montur” şi mai ales „provente”)
au devenit ulterior un Fond şcolar central, fiind un fundament material care a
susţinut evoluţia şcolilor erariale năsăudene în a doua jumătate a secolului al
XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea, după cum consemnează monografia
dedicată colegiului năsăudean. La desfiinţarea Regimentului, Adunarea
reprezentativă a celor 44 de comune foste grănicereşti a decis ca fondul
„provente” (reprezentând venitul obţinut din drepturile regale ale
comunităţilor militare) să nu se împartă între foştii proprietari, ci să rămână
integru, iar din veniturile lui să fie ajutaţi fiii foştilor grăniceri, în
vederea accederii în instituţii şcolare de nivel superior. În Adunările reprezentanţilor
comunelor din anii 1861 şi 1862 a fost elaborată „Învoirea”, un act
fundaţional, considerat baza legală, oficială a viitoarei instituţii
gimnaziale. Documentul susţinea înfiinţarea în Năsăud „a unui gimnaziu complet,
naţional român, în care să se predea toate acele ştiinţe care s-au predat până
acum şi se vor mai preda în celelalte gimnazii complete publice ale patriei”.
Principiile fondatoare ale noului gimnaziu stipulau astfel caracterul românesc,
dar şi public al instituţiei, precum şi planul de învăţământ ce urma să fie
aplicat. Prin ordinul ministerial nr. 1722 din 3 septembrie 1863, se accepta
dorinţa acestora de a avea un gimnaziu românesc. Comitetul fondurilor, întrunit
la 28 septembrie 1863, a ales ziua de 4 octombrie 1863 pentru deschiderea
gimnaziului, dată ce coincidea cu ziua monarhului, al cărui nume avea să îl
poarte şcoala o vreme. Fondul şcolar central constituit atunci a reprezentat,
alături de fondul de „montur”, fundamentul material al evoluţiei şcolilor
erariale năsăudene în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi începutul
secolului XX.
Parcurgând asemenea informaţii
azi, când un slogan precum „Educaţia – prioritate naţională!” a fost sechestrat
irevocabil şi dureros de demagogie şi impostură, trebuie să medităm cu atenţie
la spiritul acestui popor, care nu se lasă înfrânt, care găseşte modalităţi de
a învinge piedicile şi care poate să aibă, în momente cheie ale evoluţiei sale,
inspiraţie şi iniţiativă. Să reţinem că, după trecerea fondului din
administrarea organelor militare în cea a organelor financiare provinciale,
reprezentanţii celor 44 de comune grănicereşti au dat dovadă de o viziune pe
care o putem socoti cel puţin generoasă şi serioasă, hotărând ca un asemenea
fond material să nu fie risipit, ci să servească unui ideal... comun, acela de
a ajuta tinerii timpului să beneficieze de o formare strălucită, în şcoli
înalte şi, mai mult, de a crea în chiar orizontul lor de vieţuire şcoli
competitive. Nu se mulţumeau cu jumătăţi de măsură; iniţiatorii voiau un
„gimnaziu complet” şi mai ales „naţional român”. Condiţia funcţionării lui era
dată de o integrare exactă în sistemul naţional existent la acea dată, cu
posibilitatea de dezvoltare ulterioară conform exigenţelor acestui sistem, aşa
cum se proceda în „celelalte gimnazii complete publice ale patriei.”
Comunele grănicereşti puteau
foarte bine să-şi împartă fondurile între ele şi să mai arunce un car de prund
pe vreo uliţă pe care locuiau fruntaşi săteşti. Am văzut la Revoluţia...
noastră, un secol şi câteva decenii mai târziu, cum poate fi risipită averea
naţională în interes personal!... Reprezentanţii comunelor n-au procedat aşa.
Au avut o gândire sănătoasă, un ideal mai mult decât onest şi o dorinţă imensă
de a învinge greutăţile. Discursurile erau înflăcărate, dar focul din cuvintele
acestor discursuri era unul hrănit de combustii reale, autentice. Aveau şi
atunci multe greutăţi de învins, piedici specifice timpului. Era vorba de
supravegherea exercitată de autorităţile maghiare, apoi şi de cele româneşti,
apăreau mereu presiuni şi piedici puse în realizarea dezideratelor principale:
şcoli şi burse pentru români, dar, cum observă cineva, lupta este mai frumoasă
atunci când ai piedici, iar năsăudenii au savurat victoriile obţinute prin
mijloace paşnice, remarcabile în epocă în condiţii deosebit de grele. De la
luptele de pe câmpurile de luptă ale Europei, s-a trecut la bătăliile din
cancelariile guvernamentale, cu argumente juridice, cu pana şi condeiul
intelectualităţii. E vorba de o intelectualitate ieşită de pe băncile şcolilor
năsăudene – preoţi, dascăli, ofiţeri, dar şi jurişti, medici, ingineri,
tehnicieni, economişti etc. Cu, evident, implicarea directă a ierarhilor
bisericii.
Este interesant de observat cum,
atunci când a venit momentul, militarii-ţărani – creatori ai „averilor
grănicereşti” – au trecut greul bătăliilor în seama intelectualilor, a unor
intelectuali ieşiţi din... rândurile lor. Beneficiind de încrederea şi
preţuirea nativă a ţăranilor, personalităţile de elită – iubitoare a valorilor
culturale – au propus ca însemnatele valori materiale compuse din păduri,
păşuni, terenuri agricole, edificii ori fonduri băneşti rămase la desfiinţarea
Regimentului de graniţă, să nu se împartă, ci să se exploateze în continuare în
indiviziune. Spre folosul comunităţii. Mai întâi un folos cultural şi mai apoi,
ca expresie a câştigurilor spirituale, unul material...
Mai aveam asemenea intelectuali,
asemenea dascăli, care să se pună în slujba poporului lor – un concept din ce
în ce mai relativizat –, să menţină o legătură strânsă cu oamenii simpli, pe
care să-i reprezinte? Nu doar dascăli al căror apostolat e folosit abuziv de
puteri? Mai avem. Dar ei se lasă de multe ori învinşi de piedici cu care n-au
inimă să lupte, uitând că piedicile pot fi învinse. Se lasă copleşiţi de vocile
demagogilor, foarte inventive, adesea caracterizate de o seducţie gratuită.
Primului director al gimnaziului
năsăudean, Ioan Marte Lazăr, în ziua de 4 octombrie 1863, când clopoţelul
gimnaziului a răsunat pentru prima oară, spune: „Am ajuns acel timp fericit,
cât astăzi junimea noastră nu e silită a alerga prin depărtare ca să asculte
ştiinţele în dulcea limbă a mamei, ci e fericită a serba deschiderea unui
gimnasiu naţional român aici în acest loc clasic ce a fost martoru atâtor scene
prin cari au trecut părinţii noştri, pe care, când ni l-ar putea nara, am umple
multe pagine din istoria fostului regiment II românesc, acum districtul
Năsăudului...”.
Mai putem trăi, în învăţământ, un
timp fericit? Avem dreptul la un asemenea timp. Este timpul luptei pentru
emancipare continuă.
Olimpiu NUȘFELEAN
FOTOEVENIMENT
S-au împlinit o sută cincizeci de
ani de învăţământ năsăudean. În imagini, prima clădire în care a funcționat
Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud, începând cu 1863, și clădirea actuală a
Colegiului Național „George Coșbuc”, dată în folosință în 1888.
Colegiul Naţional „George Coşbuc” din Năsăud la aniversarea a 150 de ani de existenţă
Din perspectivă actuală,
longevitatea acestui adevărat centru de cultură şi spiritualitate
transilvănean, cunoscut sub denumirea Colegiul Naţional „George Coşbuc” din
oraşul Năsăud reprezintă dovada cea mai concludentă că educaţia şi cultura sunt
dintotdeauna forţele fundamentale care propulsează o naţiune, determinând-o să
progreseze. Gândul tânăr şi îndrăzneţ din care, în urmă cu 150 de ani, la 4
octombrie 1863, s-a născut ideea înfiinţării unui centru spiritual menit să
răspândească lumina învăţăturii şi cunoaşterii în minţile şi inimile tinerilor
din ţinutul Năsăudului a izvorât dintr-o convingere patriotică sinceră şi
nestrămutată că în Ardealul aflat sub dominaţia Austro-ungară era neapărată
nevoie de o şcoală în limba română, necesară pentru descoperirea propriilor
rădăcini istorice şi culturale hrănite de pământul acesta binecuvântat cu har
şi energii nebănuite.
Rezultat al învoirii încheiate de
44 de comune grănicereşti, această instituţie de învăţământ numită în anul
fondării „Gimnaziul Grăniceresc din Năsăud”îşi deschidea porţile pentru orice
tânăr doritor de cunoaştere, fără diferenţă de naţionalitate şi religie,
stipulând, însă,printr-un statut ca limba de predare să fie cea română pentru
toată durata funcţionării sale. Şcoala era destinată acelor tineri în sufletele
şi minţile cărora se manifesta ardoarea spre ştiinţă şi dorinţa vie de
cunoaştere deplină a limbii şi literaturii naţionale. Consider că temelia
acestei şcoli româneşti, care i-a asigurat perenitatea, o reprezintă tocmai
dorinţa celor care i-au pus bazele de a lăsa o moştenire neperisabilă,
imposibil de distrus de trecerea implacabilă a timpului. Spiritul cărturăresc
şi curiozitatea neostoită care l-a generat au rămas şi acum simbolurile unui
blazon al unei stirpe care a transformat înfrângerea dinaintea forţei brute în
victorie a spiritualităţii, ca un „aide mémoire” istoric pentru cei care vor
veni în căutarea unui sens, atunci când lumea îl va fi pierdut demult, epuizată
şi bolnavă, încremenită în clar-obscurul unui amurg devastator.
La împlinirea unui secol şi
jumătate de-a lungul căruia, în ciuda „valurilor vremii”, spiritul s-a dovedit
încă o dată mai puternic decât „neaşezarea” istoriei s-a putut vedea în zilele
de 3 – 4 noiembrie 2013 că sămânţa cărţii este însăşi sămânţa vieţii, chiar
dacă unele voci sceptice sau blazate nu mai cred în posibilitatea existenţei
niciunui ideal, maculând tot ce îndrăzneşte încă să mai înfrunte impostura,
spiritul gregar, mediocritatea şi prostia sub orice mască s-ar prezenta ele în
lume. Manifestările la care am făcut referire au avut anvergura unor adevărate
sărbători ale spiritului.
Prima zi s-a deschis la ora 17 cu
un simpozion aniversar în aula colegiului. La secţiunea în plen, unul dintre
coordonatorii principali ai evenimentului, prof. Coc Dorel Alexandru,
directorul instituţiei, şi-a preluat misiunea de amfitrion, subliniind reperele
istorice semnificative din existenţa lăcaşului de spiritualitate şi cultură.
Discursuri emoţionante, încărcate de nostalgie au avut profesorul şi scriitorul
Teodor Tanco din Cluj-Napoca, trecând în revistă paginile scrise de Domnia sa
despre acest liceu în diverse publicaţii şi prof. univ. dr. Dumitru Acu de la
Sibiu, care a evocat, vizibil mişcat, zilele în care s-a numărat printre elevii
instituţiei. Profesorul pensionar Ioan Seni, preşedintele „Despărţământului
Năsăudean al ASTREI” a prezentat comunicarea Colegiul Naţional „George Coşbuc”
în centrul mediului spiritual năsăudean, insistând şi asupra rolului ASTREI în
activitatea culturală a ţinutului.
După secţiunea în plen, gazdele
şi invitaţii s-au retras în diferite săli din colegiu, împărţindu-se pe patru
secţiuni, în cadrul cărora s-au prezentat evocări ale unor personalităţi care
au fost elevi ai prestigioasei instituţii, s-a evocat activitatea ASTREI din
perioada interbelică sau figuri importante de profesori celebri ai liceului. De
asemenea, s-a vorbit despre portretul patronului spiritual al instituţiei,
poetul şi traducătorul George Coşbuc, fost elev al acestei prestigioase şcoli.
Ziua de 4 octombrie a debutat la
ora 8 cu imnul liceului şi un discurs festiv rostit în faţa elevilor adunaţi în
careu de prof. Coc Dorel Alexandru, directorul Colegiului Naţional „George
Coşbuc”, urmat de o scurtă evocare a istoricului colegiului rostită de
profesorul Sorin Suciu. Apoi, manifestările au continuat cu alocuţiunea
primarului, prof. Mircea Romocea, cele ale oamenilor politici şi
personalităţilor ştiinţifice şi culturale ale vieţii actuale româneşti.
Formaţiile Colegiului Naţional „George Coşbuc” au prezentat un program
artistic, iar ziua s-a încheiat cu un concert simfonic de excepţie oferit de o
orchestră de cameră a „Filarmonicii Transilvania” din Cluj-Napoca şi un banchet
festiv care a încununat activitatea aniversară.
Prof. drd Nicolaie BOSBICIU,
Colegiul Național „George Coșbuc”
Năsăud
Reviste noi
Astra năsăudeană
Publicaţie de cultură şi opinie
semestrială editată de Despărţământul Astra Năsăud, Astra năsăudeană apare în
ediţie independentă începând din august 2013. Acest fapt se întâmplă după ce publicaţia
a fost găzduită o vreme, ca supliment, de cotidianul Răsunetul. Revista,
finanţată de Consiliul Judeţean Bistriţa-Năsăud prin Biblioteca Judeţeană
George Coşbuc, este condusă de Ioan Seni, în calitate de director fondator, şi
Mircea Daroşi, redactor şef. Are un colegiu de redacţie format din: Romulus
Berceni, Pavel Berengea, dr. George Celsie, Daniela Chira, Ioan Cordovan,
Lucian Greabu, Grigore Marţian, Vasile Măgeruşan, Ioan Mititean, Iuliu-Marius
Morariu, dr. Adrian Onofreiu, Floarea Pleş, Gabriela Sermeşan, Macedon Tofeni,
Ioan Radu Zăgreanu. De asemenea, un colectiv de colaboratori foarte
cuprinzător.
Noua revistă, aşa cum afirmă
directorul ei în editorialul intitulat Gânduri de început, „este deschisă
cercetătorilor, care-şi doresc studiile publicate, studii ce pot aborda istoria
ţinutului năsăudean, patrimoniul cultural moştenit pe plan ştiinţific, literar,
artistic, academic, educativ”. Revista va promova modele de succes, va debuta
tineri scriitori, va ilustra schimburi de experienţă cu alte reviste, contacte
cu alte societăţi culturale, fiind distribuită gratuit.
Apariţia revistei este salutată
de prof. univ. dr. Dumitru Acu, preşedintele Asociaţiunii Astra. Dna Floarea
Pleş aşează Cercul Astra Oraş Năsăud „între vorbe şi fapte”, Dorin Borda,
ziarist la Cuvântul liber de la Târgu Mureş, scrie despre implicarea
astriştilor năsăudeni la nivel naţional, pr. Lucian Greabu face un portret al
mitropolitului Andrei Şaguna, „un sfânt al Ardelului”, pr. dr. George Celsie
prezintă istoricul Parohiei Ortodoxe Române II Năsăud, iar Ioan Radu Zăgreanu
recenzează lucrarea Cei şapte Episcopi greco-catolici care au pierit în
prigoana comunistă, carte realizată de pr. prof. dr. Anton Moisin şi apărută la
Editura Viaţa Creştină în 2010.
Sumarul este bogat în articole de
limbă şi literatură, creaţii literare, articole despre folclor, arte, educaţie
sau prezentarea unor publicaţii, beneficiind de semnături numeroase.
„Când necesitatea editării unei
reviste culturale şi de opinie – spune Ioan Seni – se îmbină cu posibilitatea
materială a editării ei, evenimentul devine real şi mulţumitor”. De acord. Urăm
noii publicaţii năsăudene o apariţie de durată, cu succes şi cu sănătate pentru
redactorii, colaboratorii şi cititorii ei!
Olimpiu NUŞFELEAN
Învățământul pedagogic năsăudean între tradiție și modernism
„Pedagogia e ştiinţa frunţilor
descreţite şi a inimilor deschise”.
Gheorghe Ionescu
În toate timpurile şi la toate
civilizaţiile, şcoala, educaţia şi învăţătura au constituit şi constituie
obiect de preţuire, de mândrie şi de cercetare. Este un adevăr istoric,
obiectiv care înfăţişează, în semnificaţia şi dimensiunea ei, evoluţia unei
instituţii de învăţământ şi educaţie, ca parte integrantă a dezvoltării
economico-sociale marcându-şi principalele perioade ale evoluţiei.
În anul 1777 ia fiinţă la Năsăud
Şcoala Normală sau Norma școală în care „instrucţia” se făcea în limba germană.
Devenită apoi Şcoala Normală Superioară-cea mai importantă instituţie de învăţământ
din districtul Năsăudului – şcoala avea ca obiectiv educaţia militară a
tinerilor.
În anul 1859 se înfiinţează
Preparandia. Avea durata studiilor de doi ani şi o perioadă de specializare.
Organizatorul Preparandiei a fost ilustrul pedagog năsăudean Vasile Petri,
absolvent al Şcolii Pedagogice Superioare din Praga. Vasile Petri elaborează
cursuri de pedagogie, psihologie, didactică şi editează reviste de
specialitate, precum şi manuale şcolare. Se propun metode de activizare a
elevilor, fără a recurge la pedepse ori la „vorbe de ocară”.
După zece ani de activitate, în
1869, Preparandia a fost mutată la Gherla spre indignarea întregului ţinut al
Năsăudului.
Lupta susţinută a unor
intelectuali năsăudeni va avea ca rezultat înfiinţarea Şcolii Normale de
Învăţători, dar peste mai bine de cinci decenii, în anul 1923. Această
instituţie va funcţiona în actuala clădire a Colegiului Național „George
Coşbuc”.
Din 1924 Şcoala Normală de
Învăţători va cunoaşte o perioadă de prodigioasă activitate sub conducerea
strălucitului profesor Sandu Manoliu. În timpul său unitatea avea o fermă de
102 iugăre teren arabil, livadă, măcelărie, uzină electrică ce asigura
iluminatul şcolii şi a unei părţi din oraş.
În anul şcolar 1929-1930 şcoala
se va muta în localul nou, realizat din fondurile grănicereşti, actualul local
al Şcolii Gimnaziale „Mihai Eminescu” Năsăud.
Perioada ocupaţiei horthyste
(1940-1944) a cauzat încetarea activităţii Şcolii Normale. Ea a fost redeschisă
în anul 1945. Primul director după al doilea război mondial a fost ilustrul
dascăl de limba română şi publicistul Octavian Ruleanu.
Din anul 1948 unitatea se va numi
Şcoala Pedagogică Mixtă şi avea 13 clase şi 6 cercuri (pedagogic, plastic,
literar, ştiinţific, muzical, polisportiv). Începând cu anul 1968 unitatea va
purta numele Liceul Pedagogic Năsăud. Pe lângă pregătirea învăţătorilor şcoala
va desfăşura diverse activităţi privind dezvoltarea integrală a personalităţii.
În anul 1983 după o încercare
aproape reuşită de mutare la Târgu-Mureş liceul devine profil pedagogic în
cadrul Liceului „George Coşbuc” din Năsăud. Este un profil de elită alături de
celelalte profiluri, sporind faima de care s-a bucurat şi se bucură această
instituţie şcolară.
În anul 1996 o clasă a profilului
pedagogic este mutată la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” din Bistriţa
cealaltă rămânând la Colegiul Naţional „George Coşbuc” Năsăud. Privită inițial
ca o mutare alimentată de orgolii, în timp, s-a dovedit că a avut efecte
benefice asupra învăţământului pedagogic din judeţ prin competiţia prolifică
între cele două instituţii de învăţământ
Anul 2006-2007 a fost anul în
care după 230 de ani de tradiţii şi rezultate, filiera vocaţională cu
specializările adecvate profilului a fost scoasă din planul de şcolarizare, în
ciuda tuturor rezultatelor obţinute.
Calificarea profesională
(educatoare-învăţători) prin licee, filieră vocaţională (profil pedagogic) şi
unităţile de competenţă dobândite în urma acesteia, nu pot fi puse în balanţă
cu pregătirea realizată în colegii şi facultăţi. Reducerea semnificativă a
numărului de specializări, mai ales a celor care sunt suprapuse şi integrarea
reală în procesul Bologna au fost priorităţi, dar nu punând sub tăcere cea fost
mai bun în sistemul de învăţământ din România – „Liceul pedagogic”.
Formarea competenţelor specifice
profesiei de educator trebuie să înceapă cu pregătirea practică de specialitate
încă din liceu – ciclul inferior şi să continue mai târziu în învăţământul
superior prin diferitele sale forme.
Pe lângă componenta cantitativă
(majoritatea învățătorilor și educatoarelor din județ fiind formați aici la
Năsăud) dovada calității formării inițiale furnizate sunt rezultatele obținute
de-a lungul anilor de către elevii și absolvenții liceului pedagogic.
Făcând referire doar la
rezultatele din ultimii 15 ani, unul dintre indicatorii calitativi îl
constituie și rezultatele obținute la fazele naționale ale Olimpiadei de
Pedagogie – Psihologie. Ne-am obişnuit de câţiva ani buni încoace ca elevii
profilului pedagogic din această citadelă culturală să poarte stindardul
învăţământului pedagogic în ţară, prin nenumăratele premii şi menţiuni obținute
la olimpiadele școlare.
Într-o ierarhie pe județe, în
acești ultimi 15 ani liceul din Năsăud s-a clasat:
- de 4 ori pe locul I (1998-1999,
2000-2001, 2003-2004, 2005-2006);
- de 2 ori pe locul II (
1999-2000, 2006-2007);
- de 3 ori pe locul III
(2002-2003, 2004-2005, 2008-2009).
Emulaţia creată în cadrul lotului
olimpic, spiritul de competiţie, seriozitatea, motivaţia intrinsecă şi buna
dispoziţie a pedagogistelor noastre au creat o notă distinctă şi în anul școlar
2012-2013 când elevii profilului pedagogic a Colegiului Național George Coșbuc
au obținut un premiu II, un premiu III și o mențiune.
Rezultate frumoase realizate în
catedra de pedagogie – psihologie, constituită în acești ultimi ani de un
colectiv adevărat dedicat pregătirii psihopedagogice a viitorilor dascăli,
colectiv format din profesorii: Maria Ursu, Cristina Pavelea, Mariana Otilia Duca
și Tudor Daniel Pavelea.
De-a lungul anilor s-a demonstrat
că învățământul pedagogic năsăudean a avut și are elevi valoroşi, dascăli
remarcabili, iar acest segment – învăţământul pedagogic – chiar dacă încă mai
trece printr-un moment de „criză”, „de reformare”, a fost şi va rămâne un
etalon al sistemului de învăţământ românesc.
prof. dr. Tudor Daniel PAVELEA,
inspector ISJ Bistrița-Năsăud
Monografia liceului George Coșbuc Năsăud
Reiterarea unui moment aniversar
după 150 de ani este totodată un moment de reflecție și de analiză. Ce s-a
schimbat în acest interval de timp? Ce a rămas din spiritul acelor vremuri? Ce
a apărut nou? Toate răspunsurile la aceste interogații aparent retorice le
putem regăsim astăzi în ceea ce această școală primește ca dar de aniversare:
propria ei carte, propria ei istorie. După 150 de ani, această școală de elită
a învățământului năsăudean primește în dar cartea care-i oglindește evoluția și
care-i marchează propria istorie. Monografia liceului G. Coșbuc a apărut grație
unei echipe de colaboratori, a căror competențe profesionale au făcut posibilă
apariția lucrării. Din ea au făcut parte: prof. dr. Aurelia Dan, Școala
Gimnazială Lucian Blaga Bistrița; d-nul profesor doctor Adrian Onofreiu,
arhivist în cadrul Arhivelor Naționale, Serviciul Județean Bistrița-Năsăud, dl.
colonel în rezervă doctor VASILE TUTULA, dl. prof. dr. GHEORGHE PLEȘ, dl.
director al liceului prof. Dorel Coc, dl jurist POMPEI RAUS, dl. prof. IOAN
SENI
Potrivit dicționarului explicativ
al limbii române, monografia „este un studiu științific amplu asupra unui
anumit subiect, tratat detaliat și multilateral”. Dacă transferăm sensul
acestei afirmații asupra lucrării amintite, identificăm cu siguranță nu numai
acele caracteristici care -i confirmă denumirea, dar și trăsături care-i
asigură un loc important în istoriografia problematicii. Lucrarea reprezintă
astfel nu numai un reper cronologic și de identitate pentru cei care se
regăsesc (nominal sau spiritual) în paginile ei, ci și un veritabil instrument
în cercetarea istorică pentru cei care doresc să cunoască, se interpreteze sau
să reliefeze alte aspecte ale istorie învățământului din Bistrița Năsăud.
Pentru realizarea acestei lucrări
autorii au depus un efort intelectual susținut cercetând cu atenție sursele
istorice relevante (documente, manuscrise, presa vremii, lucrări de
specialitate), dar și mărturii contemporane. Nu este o lucrare exclusiv
memorialistică, ci un demers amplu, exhaustiv, bazat pe o amplă și serioasă
documentare a fiecărui autor în parte. Se remarcă și este de apreciat bogăția
terminologiei științifice, informațiile inedite din toate domeniile de
activitate ale școlii, metodele inovative ale cercetării istorice, conjugate
într-un proiect adaptat vremurilor și noilor direcției istoriografice.
Lucrarea este structurată în 10
părți, fiecare dintre ele fiind atribuită unui autor și urmează linia
cronologică, evolutivă. Folosirea denumirii generale de PERIOADE sugerează o
delimitare cronologică și nu una conceptuală, fiecare etapă în parte reliefând
aspecte variate ale vieții școlare: cadrul legislativ, organizarea
administrativă și resursele materiale, procesul instructiv-educativ, cadrele
didactice, elevii, examenele anuale și finale, concursurile școlare, mijloace
de promovare a imaginii școlii, relațiile cu comunitatea locală, formele
asociative și rolul lor în dezvoltarea școlii (asociația grănicerilor
năsăudeni, Virtus Romana Rediviva, Astra).
Prefața d-lui TEODOR TANCO și
amintirile prof.univ.dr. DUMITRU PROTASE ilustrează, odată în plus, spiritul/caracterul
erudit al lucrării și noblețea autorilor ei. Perioada 1863-1918 (autor prof.dr.
Aurelia Dan), descrie evoluția instituției gimnaziale din momentul inaugurării
ei și până la sfârșitul primului război mondial. este o perioadă bogată atât în
evenimente, cât și în semnificații. Înființarea și deschiderea Gimnaziului din
Năsăud a fost urmată de un efort susținut de organizare și adaptare a
realităților școlare locale la exigențele timpului și sistemului. Este perioada
în care instituția și-a consacrat caracterul elitar în ansamblul rețelei de
învățământ din Transilvania. Pentru conturarea unei imagini de ansamblu asupra
rolului și locului Gimnaziului năsăudean în epocă, autoarea a creionat evoluția
acestuia pe mai multe coordonate, analizând concomitent aspectele legislative,
organizarea internă a școlii și fondurile susținătoare, educația gimnazială
(activități școlare și extrașcolare), examenul de maturitate (de la metodologia
de desfășurare la teme evaluate și absolvenți), disciplina școlară și viața cotidiană
a elevilor gimnaziului sau ”viața din afara zidurilor școlii”.
PERIOADA 1918-1940 (autori Adrian
Onofreiu și Aurelia Dan) creionează, în primul rând cele mai importante aspecte
legislative și numai ale perioadei interbelice. Printr-o cercetare minuțioasă
este prezentată evoluția sistemului de învățământ și a legislației aferente
de-a lungul unei perioade marcate de incertitudini, instabilitate, generate de
noul cadru politic și teritorial de după primul război mondial. Dinamica
acesteia a fost surprinsă ulterior prin analiza comparativă a factorilor
interni și externi ai organizării școlii (măsuri administrative, edificii, baza
didactico-materială, mijloacele didactice, fondurile și fundațiile
susținătoare, relația școală-comunitate, profesorii, elevii și rezultatele
acestora, examenele anuale și finale etc.)
Una dintre cele mai dificile
perioade din istoria liceului a fost cea a anilor 1940-1944 reliefată de dl col
(r) dr. VASILE TUTULA. După o succintă introducere în istoriografia problemei,
autorul prezintă contextual și descriptiv situația învățământului în limba
română în Ardealul de N după Dictatul de la Viena. Transformările generate de
modificarea cadrului politic sunt analizate pentru fiecare an școlar în parte,
urmând coordonate similare: corpul profesoral, elevii, serbări școlare,
examenele și rezultatele elevilor, baza didactico-materială etc.
PERIOADA 1950-1989 este redactată
de dl. prof. dr. Gheorghe Pleș care, în calitate de dascăl și manager al școlii
oferă o perspectivă amplă, dinamică a evoluției instituției năsăudene în noul
context politic postbelic. Prezentarea urmează la rândul ei linia
general-particular, începând cu evoluția legislațiilor școlare (de la
modalitățile de implementare a structurilor staliniste în învățământul românesc,
consolidarea orânduirii socialiste, la transformările și particularitățile
educaționale ale școlii în intervalul de timp 1966-1990). Organizarea internă
și externă a școlii, adaptarea procesului instructiv-educativ la noile
paradigme social-politice este prezentată conceptual, uniform, prin prisma
activității manageriale a celor care, în calitate de directori și directori
adjuncți au condus destinele școlii în intervalul 1950-1989. Tabloul
retrospectiv este completat de o imagine de ansamblu rezervată elevilor școlii,
formelor de organizare a activității și modalităților de promovare a imaginii
liceului în afara: olimpiade și concursuri școlare, concursuri de cercetare
științifică, cultural-artistice etc. rezultatele elevilor au reprezentat atunci
și reprezintă și astăzi veritabili indicatori de performanță, indici ai
calității actului educațional și ai profesionalismului cadrelor didactice
coordonatoare. Capitolul se încheie prin descrierea celor 2 aniversări ale
liceului la care autorul a fost participant direct: jubileul centenar (din 5-6
octombrie 1963) și aniversarea de 125 de ani (8-9 octombrie 1988).
Schimbarea cadrului politic după
evenimentele din anul 1989 a însemnat debutul unei perioade noi în
evoluția-dezvoltarea acestei școli. PERIOADA 1990-2013 este amplu analizată de
domnul prof. Dorel Alexandru Coc. În dubla sa ipostaza de dascăl și manager al
școlii, autorul oferă o imagine de ansamblu asupra vieții școlare în acești
ani, prezentând o serie de aspecte relevante pentru descrierea evolutivă a
oricărei instituții educaționale din România: cadrul general al reformei
învățământului, conținutul învățării (Curriculum), resursele umane, materiale
și financiare, relațiile comunitare etc. Autorul analizează și prezintă în
demersul său traiectoria de dezvoltare pe care liceul George Coșbuc a urmat-o
și continuă să o urmeze în acest amplu proces reformator al școlii românești în
ansamblul său. Aspectele prezentate reliefează totodată multiplele schimbări
generate în mentalitatea și modul de acțiune al tuturor actorilor educațional
față de provocările societății contemporane. Școala are menirea astăzi, ca și
în trecut, de a asigura beneficiarilor săi setul de achiziții fundamentale
pentru devenirea lor personală și profesională.
Gimnaziului năsăudean a fost
opera colectivă a descendenților de grăniceri și a organismului care i-a
asigurat existența: fondurilor școlare grănicerești. Asociația grănicerilor
năsăudeni – patronul Gimnaziului fundațional din Năsăud este prezentată în
capitolul VII al monografiei, de către dl. Raus Pompei, jurist. Autorul descrie
pentru început traiectoria evolutivă a asociației, subliniind rolul acesteia în
susținerea școlilor românești, precum și mecanismele de finanțare a acestora.
Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud a reprezentat obiectivul principal al
fondurilor, legătură evidențiată de implicarea acestui for în susținerea
școlii: de la edificarea clădirii și internatului gimnaziului, la finanțarea
diferitelor activități educaționale sau achiziționarea mijloacelor didactice
necesare învățării.
Printre veritabilele trăsături
care definesc profilul Colegiului Național George Coșbuc s-a numărat și
spiritul comunitar, civic și implicarea în activitățile culturale comune ale
altor organisme generatoare de cultură. Colaborarea cu alți factorii
educaționali a asigurat școlii un caracter elitist, contribuind la proliferarea
unei stări de spirit ce a depășit cadrul local, năsăudean. Printre organismele
cu care gimnaziul năsăudean a avut cea mai prolifică legătură a fost ASTRA. Capitolul
IX Spiritualitatea astristă năsăudeană și Colegiul Național George Coșbuc a
fost elaborat de însuși sufletul Astrei năsăudene de astăzi, dl profesor IOAN
SENI. Autorul surprinde spiritul erudit și cărturăresc promovat de Astra și
intelectualii Gimnaziului năsăudean prin evidențierea scopului Asociațiunii,
mijloacelor de astriste de acțiune și afirmare didactic-educative,
contribuțiile profesorilor din Gimnaziu la organizarea Despărțământului Astra
Năsăud, locul și rolul acestora în peisajul spiritual local și național.
Și pentru a evidenția, o dată în
plus dacă mai era nevoie, caracterul de elită al acestei școli în ansamblul
rețelei de învățământ din spațiul românesc, lucrarea se încheie cu prezentarea
tabloului personalităților de talie națională și internațională formate în
Colegiul Național George Coșbuc din Năsăud, membri ai Academiei Române.
Autorul, dl. prof. dr. Gheorghe Pleș, prezintă, pe domeniile în care s-au
consacrat, foștii elevi ai Gimnaziului, afirmați în peisajul culturii române ca
membrii ai Academiei Române: 6 personalități în domeniul LITERE (George Coșbuc,
Liviu Rebreanu, Emil Isac, Nicolae Drăganu, Sever Pop, Simeon Florea Marian), 7
din domeniul ȘTIINȚE SOCIO-UMANE (Constantin Moisil, Iulian Marțian, Dumitru
Protase, Elie Miron Cristea, Nicolae Bălan, Iuliu Moisil, Virgil Șotropa; 4 din
domeniul ŞTIINŢELE NATURII (Tiberiu Morariu, Iuliu Prodan, Augustin Vancea,
Leon Silviu Danielo).
Lucrarea se încheie cu
Bibliografia aferentă oricărei lucrări ştiinţifice, structurată pe categorii de
surse: izvoare, legislaţie, presa şi periodice, lucrări, studii şi articole de
specialitate.
Sperăm că succinta prezentare să
reprezinte un indemn la lectură atât pentru cei care se regăsesc nominal sau
spiritual în paginile acestei cărţi, cât şi pentru cei pasionaţi de scrisul
istoric. Pentru că nimic nu poate exista fără istorie, iar o şcoală este
întotdeauna un loc binecuvântat prin menirea sa plină de nobleţe şi
generozitate.
Prof. dr. Aurelia DAN,
metodist CCD Bistrița-Năsăud
Colegiul Naţional „George Coşbuc”
din Năsăud
– cronologie (1863 – 2013)
1863-1871
Gimnaziul românesc greco-catolic
Directori: Grigore Moisil, Ioan
Papiu, Florian Moţiocu, dr. Ioan Marte Lazăr
Înfiinţat prin Înalt Decret al
Guvernului imperial de la Viena ( nr. 1722 /3 septembrie 1863). Deschis festiv
de oficialităţile Districtului autonom năsăudean la 4 octombrie 1863, sub denumirea
de Gimnaziul Franisc Josefian (cf. Învoire , p. VI, 4).
În 1867 a fost editat primul
Anuar al Gimnaziului: titlu – Reportu anuale.
1871-1873
Gimnaziul public superior
românesc greco-catolic
Director: dr. Ioan M. Lazăr
Aprobarea imperială din 23 martie
1871, a acordat Gimnaziului dreptul de organizare a Examenului de maturitate (~
bacalaureat).
1873-1892
Gimnaziul superior român
greco-catolic
Directori: dr. Constantin Moisil,
dr. Paul Tanco, Ioan Ciocan
Urmare a strategiei directorului
Ioan M. Lazăr, în anul şcolar 1873/1874, corpul profesoral includea 5 doctori
în filozofie.
Din totalul de 17 foşti elevi şi
absolvenţi , deveniţi peste ani membri ai Academiei Române, 8 au fost
„ştudenţi” ai acestei perioade.
1892-1919
Gimnaziul superior românesc
fundaţional Alapitványi fögimnasium
Directori: Ioan Ciocan, Ioan
Gheţie, dr. Nicolae Drăganu
Ordinul nr.21/27 ianuarie 1889 al
Ministerului al Cultelor şi Instrucţiunii de la Budapesta, impunea denumirea
bilingvă pentru Gimnaziu; ordin extins şi pentru editarea anuarelor.
1919-1922
Liceul român grăniceresc
Directori: Emil Domide, Vasile
Bichigean
Hotărârea din 2 ian. 1919 a
Fondurilor Grănicereşti Năsăudene, aprobată de Consiliul Dirigent al
Transilvaniei.
1922-1940
Liceul român grăniceresc „George
Coşbuc”
Directori: Vasile Bichigean,
Aurel Şorobetea
Hotărârea nr. 428/15 ianuarie
1921 a FGN aprobată de Ministerul Instrucţiunii Publice al României. La
intrarea principală, în septembrie 1926 a fost dezvelit bustul poetului Coşbuc.
În 1937 a încetat apariţia Anuarelor.
1940-1944
Gimnaziul regesc de stat cu limba
de învăţământ română (M. k. Allami román tanitási fögimnasium
Directori: Aurel Şorobetea,
Pálffy Endre
Adresa nr. 220/10 octombrie 1940
a Comandamentului militar de ocupaţie, Nászod. A fost anulată plata
stipendiilor. În 1943 a fost furat şi mutilat bustul lui George Coşbuc.
1945-1948
Liceul grăniceresc „George
Coşbuc”
Directori: Aurel Şorobetea, Ioan
Mărgineanu
Hotărâre din 8 ianuarie 1945 a
Comitetului FGN, de revenire la statutul juridic din august1940. Directorul
Aurel Şorobetea reuşeşte o încadrare de excepţie:, 4 scriitori şi critici
literari (3 viitori profesori universitari), 2 renumiţi profesori de matematică.
1948-1949
Liceul de băieţi
Director: Pavel Deleanu
Prin Reforma Învăţământului din
1948 toate liceele din România au fost etatizate si pierdeau dreptul de a purta
nume de personalităţi. În liceu, din 1944 erau şcolarizate anual zeci de fete.7
profesori de mare valoare părăsesc liceul în toamna anului 1948.
1949-1954
Liceul Mixt
Directori: Pavel Deleanu, Ştefan
Man
În 1950 absolvea ultima serie de
clasa a XII-a, în 1954 ultima a XI-a.
1954-1956
Şcoala Medie Mixtă nr.1
Directori: Ştefan Man, Felicia
Popescu-Constantinescu
Elevii admişi în 1955 urmau din
nou să termine studiile liceale cu clasa a XI-a (în1959); numai 4 serii au
absolvit cu 10 clase (1954 – 1957).
1956-1965
Şcoala Medie nr. 1 „George
Coşbuc”
Directori: Felicia Popescu,
Grigore Găzdac
La 14 octombrie 1956 a fost
dezvelit al doilea bust al lui „George Coşbuc”, unitatea şcolară reprimind
numele său. Din 1958 a fost reluat, după un deceniu de suspendare, Maialul
elevilor năsăudeni. În zilele de 5 şi 6octombrie 1963 a fost celebrat Centenarul
liceului.
1966-1968
Liceul „George Coşbuc”
Director: Grigore Găzdac
Aula liceului a găzduit în zilele
de 16 şi 17 septembrie 1966 simpozionul dedicat Centenarului naşterii poetului
George Coşbuc. S-a reeditat, meteoric, revista Muza Someşană. – 3 numere între
1967-69 şi unul în 1976.
1968-1977
Liceul real-umanist „George
Coşbuc”
Director: Grigore Găzdac
Sub îndrumarea profesorului
Ştefan Tatay, se obţin primele premii naţionale (Emanoil Găzdac) şi
internaţionale (Gheorghe Rusu) la Olimpiadele de fizică.
1977-1996
Liceul de matematică-fizică
„George Coşbuc”
Directori: Grigore Găzdac,
Septimiu Pop, dr. Gheorghe Pleş, Adriana Lupoaie
În anul şcolar 1983/1984, la un
an după desfiinţarea Liceului pedagogic în structura Liceului „George Coşbuc”
au fost integrate clasele profilului pedagogic – şcoală normală. Între 3-9
octombrie 1988, în cadrul Sărbătoririi a 125 de ani ai Liceului a fost deschisă
Şcoala de Aplicaţie, în localul fostei Şcoli primare „Vasile Naşcu”, recuperat
după 4 decenii.
1996-2000
Colegiul „George Coşbuc”
Directori: Gheorghe Pleş, Dorel
Alexandru Coc
Denumire aprobată prin Ordinul
nr. 5741 / 05.11.1996 al Ministrului Învăţământului şi Ştiinţei.
din 2000
Colegiul Naţional „George Coşbuc”
Directori: Dorel Alexandru Coc,
Ioan Tebieş, Steluţa Vâju
S-a aprobat prin Ordinul nr. 3587
/11.04.2000 al Ministrului Educaţiei, Cercetării şi Tineretului
Prof. dr. Gheorghe PLEŞ
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu